Alaturi de fabrica de zahar de la Sascut, acesta este primul obiectiv industrial din industria zaharului din Romania. Si totusi, in pagina primariei din Chitila nici macar nu este amintita la „istoric” si nici la „cultura” (http://www.primariachitila.ro/). Pacat. As vrea sa fac gratuit studiul istoric in vederea clasarii in lista monumentelor a ceea ce a mai supravietuit din vechiul complex de cladiri si probabil am sa-l contactez pe primar care are atributia, conform legii, sa ceara clasarea.
Istoricul este schitat in trecerea in revista a istoriei bancii Marmorosch Blank publicat de banca in octombrie 1923. De aici rezulta ca, alaturi de familia Bibescu, banca a contribuit substantial la dezvoltarea fabricii in 1898 cand aceasta s-a redeschis si recapitalizat dupa niste ani de inchidere. De redeschiderea fabricii a profitat chiar si Tudor Arghezi care s-a angajat aici ca laborant in acei ani. Aici a functionat inainte de 1990 Intreprinderea de utilaj si piese de schimb – IUPS Chitila care apoi a devenit UTREC (habar n-am ce insemna asta). Din cate stiu acum sunt diverse mici firme in fostele cladiri. Inurma cu 15 ani stiu ca mai exista baza cosului de fum ce apare in imaginile de epoca. Nu mai am informatii despre interior insa la strada se mai pastreaza imprejmuirea, pavilionul de poarta si inca un corp. Interesant este si partea din spate, catre lacul artificial Chitila, unde se afla cateva locuinte muncitoresti denumite „colonie”. Acestea, ca ansamblu, ar putea fi la randul lor protejate, oricum sunt interesant de studiat. Din pacate n-am mai calcat pe acolo de 20 de ani … In vatra satului exista un alt ansamblu ce ar trebui protejat – Scoala, Primaria, Biserica si Dispensarul. Nu mai spun de piesa principala a localitatii – fortul Kitila. Acesta este primul din seria fortificatiilor Bucurestiului, nu e in lista monumentelor si este sugrumat azi – ca imagine – de un mare Remat. Administrativ insa apartine de sectorul 1.
Lectura acestor pagini m-a facut sa-mi dau seama de un adevar al zilelor noastre. Bancile de la noi sunt o gluma proasta, sunt niste camatari institutionali, niste institutii mai mult parazitare caci am senzatia ca traisec din comisioane si numai din dobanzi excezive, spoliatoare a unora ce ar vrea sa faca ceva cu capitalul. Citesti aceste randuri si vezi ca Banca Marmorosch Blank a faurit industrii in Romania si si-a bazat profitul si cresterea extraordinara pe investitii directe. Asadar aceasta banca detinea o treime din capitalul social al fabricii de zahar din Chitila in 1899 si adusese pe langa ea ca investitori diversi alti finantatori, inclusiv din Belgia. Banca a facut sa mearga fabrica si nu s-o puna pe butuci cand cei ce se imprumutasera initial – fam. Bibescu – erau in dificultati manageriale.
Din „Goagal” am si imaginea complexului, unde se vad si acoperisurile micilor locuinte tipizate, ieftine, din „colonie”, langa malul lacului.
Publicat de ADRIAN CRACIUNESCU