cic-am fi pîndiţi de analfabetism şi alte chestii; am întîlnit oameni care n-au citit vreo carte niciodată, care au nevoie cam de două ore ca să termine ‘Libertatea’, cunoaştem copilandrii kre chiar cred k e corect să… ştiţi ce vreau să zic.
Chestia e că folosim tot mai puţine cuvinte cînd vorbim. Am văzut-o deunăzi.
Treceam pe lîngă poarta unei firme – nu contează ce firmă. Portarul s-a-ntîlnit cu un şofer; ce-au vorbit ei, mai jos:
—————————————————————————————–
Portarul (cam la 45 de ani) stă în poarta firmei. Şoferul (aceeaşi vîrstă) trece cu maşina prin faţă şi-l claxonează.
Portarul (strigă după el):
Băee!!!
Şoferul (opreşte după vreo 30 de metri şi coboară, rămînînd lîngă maşină):
Ăăăii ?
Portarul (dă din mîini):
Aaăăăă??
Şoferul (dă şi el din mîini, ca şi cum ar explica):
Ăăă!
Portarul:
Ăă! Un-te duci?
Şoferul:
A-aa-a (arată cu mîna) acolo! Mă-ntorc! Ă!
Portarul (începe să înţeleagă):
Iei aia?
Şoferul:
Ăhă. Şi… aia (enumeră pe deşte) aia, ă.
Portarul (lămurit):
Ă!
Şoferul:
Şi mă-ntorc.
Portarul (mulţumit):
Ăhă!
Şoferul (amabil):
M-aştepţi?
Portarul:
Ăhă! Stai mult?
Şoferul:
Ă-ă!
Portarul (îşi aduce-aminte de ceva):
Daaa… vorbeşte şi cu ăla!
Şoferul (sigur):
Ăăăă!
Portarul:
Vorbeşti, da?
Şoferul:
Da, măă!
Portarul (insistă):
Şi de… aia?
Şoferul:
Ăhă, da, mă!
Portarul (mulţumit):
Bine. Şi vii, da?
Şoferul:
Ăhă.
Şoferul se suie-n maşină şi pleacă. Portarul (pentru sine):
-n pu’a mea.
