Ce ar fi iarna fara o excursie la munte? Unu la mana, e de bon ton, doi la mana, e prilejul perfect de a uzita sloganul tocit: „Hai sa evadam dintre blocuri!”
Anul acesta, am explorat orasul Busteni de pe Valea Prahovei si am descoperit cu placere ca satul de odinioara se mai intrezareste, printre vilele opulente ornate cu Mos-Craciuni infractori (cataratori). Fotografiile nu ar avea nevoie de comentarii, dar fireste ca nu ma pot abtine. –>
Pentru a avea un punct de pornire, iata o vedere cu satul Busteni in anul 1900, din albumul de prezentare a Vechiului Regat despre care am mai vorbit. Mii de multumiri pentru album, Prunyx!
In drum spre Busteni, nu ai cum sa nu remarci frumoasele case din Comarnic si Posada, cu pridvorul atat de generos.
Cand se intrezareste hotelul de la cota 1400, este clar ca am ajuns in Sinaia. Nu tratez acum aceasta bijuterie de statiune regala, dar ma opresc asupra unei vile belle-epoque (adaptata zonei), care zace parasita, in asteptarea unei eventuale demolari, probabil. Poate se face aici o pensiune colorata tipator.
Trei culori.
Simbolul Bustenilor este, evident, Crucea Eroilor Neamului, de pe Caraiman, ridicata in anii ’20 la initiativa primilor monarhi ai Romaniei reintregite, Maria si Ferdinand. Am surprins trei momente ale zilei: pranzul, apusul si inseratul.
Mica gara din Busteni contrazice denumirea de „oras”, iar pe placuta datand din vremea Regelui Carol I se poate citi altitudinea: „882.83 metri deasupra marei”.
Cum am mai spus, mare parte din Busteni are inca un aspect rustic fermecator, la efect contribuind si fundalul muntos.
Doua edificii remarcabile situate la Soseaua Nationala (DN1) sunt Primaria (sus), ridicata in 1908 si Casa de Cultura, probabil din aceeasi perioada. Ambele respecta traditia zonei, adaugand la fatadele de piatra elemente de lemn si forme ascutite.
O vedeta incontestabila a Bustenilor este Castelul Cantacuzino, care domina orizontul diametral opus Caraimanului. Restaurat recent, se poate vizita. Blazoanele cantacuzine din piatra de la poarta domeniului au fost in mod brutal lovite. Castelul, o resedinta in stil neoromanesc bizantin, cu elemente preluate din arhitectura bisericeasca, a fost ridicat de Gheorghe Grigore (Gogu) Cantacuzino (zis si Nababul) in 1911 si este total diferit de resedinta sa bucuresteana de pe Calea Victoriei, in stil art-nouveau.
Cu toate acestea, vederea generala a Bustenilor este dezamagitoare, fabricile – unele din ele abandonate – stricand privelistea, la unison cu edificiile moderne in stiluri colorate, post-decembriste.
Simti nevoia sa ridici ochii la munte, sa contemplezi brazii ninsi si sa observi cate o cocioaba la marginea vreunei paduri.
Revenind in oras, bulevardul principal este bordat de multe imobile remarcabile, iar aici includ si corpul central (cu inscriptie) al fostei Fabrici de Hartie Busteni.
Fostul Hotel Caraiman, o glorie uitata, se degradeaza pe an ce trece. O comparatie intre vremurile bune si prezentul crud gasiti la Lucian.
Pe stradutele laturalnice, pitorescul zonei se face iarasi remarcat – casute bine intretinute, ruine abandonate – alcatuiesc un tablou pestrit.
Am gasit si cateva vestigii ale vremurilor apuse, mai precis placute stradale. De la emailul de calitate folosit in anii ’30 (st. si centru) la emailul bun al anilor ’60 (bd. Libertatii) si pana la placutele din plastic ale prezentului (str. Costilei), Bustenii pastreaza urmele tuturor epocilor.
O alta vila remarcabila, pe o strada secundara.
Tablou din centru: cismeaua veche de langa Biserica Domneasca, biserica in sine si frumoasa casa cu pridvor de langa, amintind de stilul muntenesc.
Din nou, peisajul abate atentia de la aspectele urbane – inaltimi inzapezite sau maluri de parau inghetate.
In contrast cu arhitectura traditionala (st.), in Busteni gasim si edificii moderniste din anii ’30 (dr.), dar adaptate specificului prahovean.
Statia de Transformare a Societatii „Electrica” are putin peste un secol si inca pastreaza inscriptiile initiale pe fatada – un imobil cu destinatie neschimbata.
Stiluri diverse. Casa din stanga aminteste de micul burg de langa Castelul Peles din Sinaia.
Una dintre cele mai interesante case din Busteni, zic eu, cu aspect atipic zonei, dar impunator. Demna de contemplat.
Din nou la Sosea, gasim o „vila fara griji” (sus) si alte mostre de arhitectura specifica (jos).
Case in stiluri diferite, cu fatade mai mult sau mai putin ornate. In stanga-jos, un imobil (locuinte colective) datand de la inceputul secolului 20.
O alta casa celebra in Busteni este cea in care a locuit scriitorul Cezar Petrescu (st.). Langa ea, o vila impunatoare la margine de padure (dr.).
Traversand sinele de tren, se merge inspre cartierul Zamora…
…dar nu inainte de a poza un imobil cu fatada masiva din piatra (stanga-sus), inainte de podul peste calea ferata. Pe strada Grivitei, o vila abandonata (dreapta-sus), fosta destinatie pentru tabere de copii, dar si case mai modeste, cu pridvor.
Urcand putin, se ajunge la Manastirea Caraiman. MARE dezamagire! Locul a fost modernizat complet: schitul vechi, din lemn, are pridvorul inchis cu termopane pe care sunt vopsite cruci, biserica mare (noua) este din materiale de bricolaj, cu mozaicuri indoielnice si marmura ca la metroul bucurestean. Chiliile (pe fundal) au fost reconstruite si sunt mai ceva ca un hotel. S-a dus intimitatea manastirii de altadata!
Ce ar fi fost Busteni fara un FAIL cat de mic, acolo? In acest caz, avem display screen advertising FAIL, chiar pe drumul principal. Restart!
Pentru a nu fi acuzat ca nu fac referire la sporturile de iarna, iata o imagine de la departare cu partia Kalinderu.
Intr-o drumetie la Cabana Diham, am dat peste o conducta sparta, pe langa care, din cauza frigului, se formasera forme ca in Ice Age. Interesant!
Merge si o mini-lectie de engleza, in final. Vrem turisti straini, dar nu stim sa scriem corect in englezeasca.
Una peste alta, am plecat cu o impresie placuta in ce priveste orasul european Busteni, statiune de renume mondial care geme de turisti. Mai multa grija pentru patrimoniul istoric si fondul vechi locuibil ar ridica mult prestigiul local.
