Perioada interbelica a insemnat pentru Bucuresti sincronizarea cu stilul de viata occidental, in care schimbarile tehnologice influentau mentalitatea locuitorilor. Moda block-haus-urilor aparuta in Europa de vest cu precadere dupa finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial incepea sa se faca simtita in capitala Regatului Romaniei si, o data acceptata in mentalul colectiv, intra in normalitatea arhitecturala a orasului. Trasarea noilor artere, care urmau sa fluidizeze un trafic in continua crestere (sa nu uitam ca in Bucuresti aveau sedii numeroase reprezentante de automobile, iar la uzinele Malaxa chiar se lucra la prototipul unei masini romanesti), dadea ocazia construirii unor imobile noi, moderniste. Astfel, o data cu trasarea actualului bulevard I. G. Duca, ce avea rolul de a lega Piata Garii de Nord de Piata Victoria (nefinalizat), au fost ridicate cladiri impozante, majoritatea cu rol de imobil de raport (maniera la moda in epoca).
Un astfel de caz il reprezinta cele doua blocuri asemanatoare de la intersectia noii strazi cu Calea Grivitei, peste drum de principala gara a capitalei. Informatiile despre cele doua cladiri sunt destul de sarace, singura sursa pe care am gasit-o fiind La-Pas, de unde aflam ca imobilul din dreapta – vechiul Hotel Dunarea (astazi parasit, asptand probabil prabusirea in urma unui viitor seism) – si-a pierdut ultimul etaj (cu decoratiile sale moderniste) in urma cutremurului din 1940. Blocul de peste drum pare sa fie totusi intr-o stare mai buna, fiind si astazi locuit, insa tamplaria veche, de lemn, care ii dadea o nota de eleganta, a fost inlocuita partial cu tamplarie ieftina de termopan.
Diferentele nu se opresc aici. In perioada interbelica, cele doua constructii (alaturi de un alt bloc asemanator, in plan departat) dadeau o nota de eleganta zonei si, daca istoria ar fi fost favorabila, frontul de cladiri ar fi fost completat cu imobile cu stilul diferite si astfel s-ar fi creat o perspectiva placuta. Din pacate, o data cu venirea comunismului si disparitia proprietatii private, a normalitatii si a oamenilor care au creat acel atragator Bucuresti interbelic, dezvoltarea organica a zonei a fost sistata. In anii 60 ai secolului trecut, s-au construit, in continuarea celor doua imobile, blocuri identice, anoste, lipsite de originalitate. Si cum vechile cladiri au fost uitate, iar daca au beneficiat de reparatii, acestea au fost superficiale, starea actuala le transforma din vechi prezente elegante in ruine neatractive.
