4 martie 1977, pe Magheru (1)

Este deja inutil sa mai vorbesc despre cat de devastator a fost seismul din data de 4 martie 1977. Este la fel de inutil sa mai spun ca in momentul in care un asemenea fenomen se va repeta, centrul Bucurestilor va fi ras de pe fata pamantului. Este un fapt stiut, dar ignorat inadins.

Cu toate acestea, mini-serialul (patru episoade) dedicat comemorarii a 32 de ani de la cutremurul din 1977 se vrea mai mult a fi un tur al principalelor puncte „fierbinti” din Capitala la acea data. Incepand cu bulevardele Balcescu si Magheru si extinzand apoi aria la restul centrului si nu numai, am incercat sa creez o imagine compozita a unor imobile care au existat, inca mai exista, sau au fost modificate. Observatii punctuale, scurt si la obiect. –>

Bulevardele Bratianu si Take Ionescu (dupa 1947, Balcescu si Magheru) au constituit avangarda constructiilor moderniste ale anilor ’30-’40 ai secolului trecut. In locul caselor inconjurate de gradini generoase cu verdeata, au aparut imobile inalte, neobisnuite pentru Bucurestii din acea epoca. Desi Calea Victoriei ramanea o artera importanta, bulevardul ce lega Piata Bratianu (Universitatii) de Piata Lascar Catargiu (Romana) era si el, brusc, „la moda”.

Apartamente elegante, forme geometrice simple dar rafinate, tramvaie, trasuri si masini compuneau peisajul Bucurestilor moderni. Au urmat apoi cutremurul din 1940, cand s-a prabusit imobilul Carlton (foto sus), razboiul cu bombardamentele si cutremurul din 1977. Turul cladirilor avariate incepe de la Universitate.

Blocul Dunarea (st.) si Biserica Enei in 1939, pozate de pe actuala esplanada a TNB. Foto: Willy Pragher.

BLOCUL DUNAREA era o constructie modernista situata intre acum disparuta biserica Enei si Facultatea de Arhitectura, vis-a-vis de Maidanul Primariei (actualul amplasament al Teatrului National).

Comparatie 1956-2008, de Alex Galmeanu.

Dupa 1977, locul vechiului bloc Dunarea a fost luat de altul nou, mult mai urat si mult mai mare. Toate cladirile vechi de pe strada Biserica Enei au fost demolate (inclusiv Baia Centrala) pentru a se ridica noul bloc, anost si anonim.

Partea stanga a cladirii vechi s-a prabusit pe 4 martie 1977.

„Dunarea” nu mai putea fi salvata, era mult prea subreda, asa ca reconstructia pe vechea structura a fost exclusa.

Dupa ce a fost indepartat molozul, s-a trecut la dezasamblarea a ceea ce mai ramasese din blocul Dunarea. S-a trecut apoi si la demolarea parsiva a bisericii Enei, din ordinul Secretarului General al PCR.

Pe locul vechiului bloc si al bisericii se ridica astazi noul bloc Dunarea, o mandrie a epocii Ceausescu, numai bun de pus pe el cearsafuri cu reclame si firme luminoase.

IMOBILUL DE LANGA BISERICA ITALIANA, tot pe bulevardul Bratianu (Balcescu), era o prezenta interesanta, cu o arhitectura deosebita si doua turnulete. Data din anii ’20 si incepuse sa fie eclipsata de mai inaltele cladiri moderne din jurul sau.

In 1977, si-a pierdut definitiv vechiul aspect mai impunator, fatada si acoperisul suferind schimbari notabile. Turnuletele, cazute, nu au mai fost reconstruite si s-a optat pentru o varianta mai simpla.

Chiar si asa, cladirea, recent renovata, este o prezenta placuta in peisajul prafuit al Bucurestilor actuali.

Despre BLOCUL WILSON, situat la intersectia strazii omonime (actuala Dem. I. Dobrescu) cu bulevardul Bratianu (Balcescu), am mai vorbit intr-un articol in care faceam o comparatie intre atunci si acum.

Comparatie 1956-2008, de Alex Galmeanu.

Dupa cutremur, blocul Wilson nu a disparut complet, insa fatada a devenit din concava, convexa, in urma consolidarii si recompartimentarii apartamentelor.

Practic, la cutremur, fatada centrala s-a decalat cu un etaj, astfel ca dupa indepartarea molozului si reconstructie, blocul masura cu un etaj mai putin.

Noul stil al fatadei nu se imbina cu cel al partilor laterale, asa ca blocul Wilson este in prezent doar un hibrid oarecum interesant.

Foto: Willy Pragher.

BLOCUL SCALA, situat la intersectia strazii C. A. Rosetti cu bulevardele Balcescu si Magheru era o reusita a scolii interbelice de arhitectura de la noi.

Blocul Scala in 1939, diverse perspective (foto: Willy Pragher). Poza color este din 1941 (foto: Arhiva revistei „Life”).

Foarte bine proportionat, blocul arata bine din orice unghi era privit. Denumirea consacrata a primit-o de la cinematograful Scala (ulterior „Republicii”), de peste strada.

Comparatie 1949-2009.

Dupa 1977, in locul lui a aparut alt imobil, iar autoritatile comuniste au profitat si au mai demolat cateva case pe strada Rosetti, pentru a „planta” inca un bloc si acolo. Exemplu este comparatia de mai sus – numai imobilul vechi mai inalt s-a pastrat.

Comparatie 1956-2008, de Alex Galmeanu.

Pe latura dinspre bulevard, blocul Scala vechi se invecina cu o casa cocheta, sediul sindicatului „Sanitas” in interbelic. Casa a disparut intre 1956 si 1957, pentru a face loc unui bloc stalinist care „inchidea frontul de cladiri”.

Zona blocului Scala in preajma anului 1960. Se vad urmele cutremurului din 1940.

Din nefericire, vechiul bloc Scala fusese construit fara a se tine cont de norme seismice.

Avariat la cutremurul din 1940 (crapaturile erau vizibile, tencuiala exterioara cazuse in anumite locuri) si nereparat la timp din cauza razboiului, s-a facut praf si pulbere in 1977. Din el a ramas doar un morman de moloz.

Evident, noul bloc Scala urmeaza liniile generale ale arhitecturii utilitare si este o nulitate din punct de vedere al impresiei pe care o produce. Pare teleportat direct dintr-unul din cartierele muncitoresti.