Vestigiile vremurilor apuse

 
Intr-o capitala in continua schimbare asa cum este Bucurestiul, in care nu se respecta nicio norma urbanistica si se construieste alandala, mai exista vestigii ale vremurilor apuse (VVA).
Pentru ochiul neavizat, acestea ar putea sa para doar niste vechituri redundante, insa ca valoare istorica, ele reprezinta constiinta unei epoci in care bunul simt era in topul scarii valorilor. 
 
Primul VVA se gaseste in Dealul Mitropoliei. Nu multa lume stie ca acolo se gasesc cateva felinare conservate destul de bine. Acestea dateaza din al doilea deceniu al secolului 20 si au gravata la baza stema Bucurestiului Vechiului Regat (dinainte de Unire). Pe atunci, scutul sfantul Dumitru (patronul orasului) era de sine statator, ulterior fiind aplicat pe pieptul acvilei ce reprezinta si azi stema Capitalei.

Pe strada Slanic (in spatele Spitalului Coltea) am gasit un alt VVA, si anume o placuta care indica gunoierilor ce case erau abonate la serviciile lor. NU aveai placuta pe casa, nu iti lua nimeni gunoiul. Desi teribil de degradat, scrisul este inca lizibil: 
“Abonat la serv. ridicarei gunoielor”.

In centru, ca si la VVA precedent, se gaseste stema Bucurestiului vechi.


Stemele regale ale Bucurestilor
(inainte si dupa Marea Unire din 1918)

Vis-a-vis de Palatul BNR din strada Lipscani mai exista un imobil care adaposteste un departament al Bancii Centrale. Este vorba de o cladire ridicata in anii ’20 ai secolului trecut, masiva, frumoasa si restaurata exemplar. La baza usilor masive din fier am gasit o placuta minuscula, de pe care aflam cine au fost “responsabilii” pentru aspectul imobilului: 
“Esecutat dupa desenurile architectilor G. M. Cantacuzino si A. Schmiedingen de firma J. W. Muller si Bothe-Ehrmann VIENA”.

Un exemplu de indicator stradal caracteristic stilului interbelic este cel de pe strada Boteanu, facut din fier. Nu am mai vazut altundeva in Capitala asa ceva, restul indicatoarelor stradale sunt niste placute patratice.

Pasajul Vilacrosse-Macca este o bijuterie arhitectonica a inceputului de secol trecut. Aici se gaseau sediile unor banci, precum si pravalii diverse. Astazi, locul este celebru pentru cafenelele cu narghilea. Totusi, deasupra uneia din usi, se mai mentine inca veche numerotare: 
“PRAVALIA No. 6″.

Am gasit si un vestigiu al Republicii Populare Romine. Intr-un imobil nationalizat, in gang, era pus acest afis cu reguli. Parerea mea este ca dateaza din anii ’50, sigur dupa 1953 (indicii: reforma ortografica aplicata, adica i din i peste tot – “conformindu-se”, “sint” si “dela”, o reminiscenta a grafiei din perioada monarhiei, inca neeradicata la acea data).

Pentru final, am pastrat imaginea unui imobil modernist datand din anii ’30, singurul ramas in zona respectiva (putin mai incolo de biserica Dobroteasa, inspre Nerva Traian). Blocul interbelic in stare jalnica este flancat din toate partile de blocurile socialiste masive din jurul lui, neramanandu-i decat spatiul verde pe care se gaseste. Odinioara, alte case asemanatoare se ridicau acolo. Iata, asadar, cel mai viu exemplu de VVA.

 

Uneori, cele mai surprinzatoare lucruri sunt cele care in prima instanta nu ne atrag atentia. 
Imaginea de la inceput, de aici

 

Am “capturat” si eu cateva din VVA prezente prin centru. Cu siguranta, mai exista si altele. Pe moment insa, sa ne bucuram de acestea cat mai exista.