Priviţi, vă rog, chestiunea cu legea Capitalei ca pe una adminstrativă. Ca pe una de bun-simţ.
Nu ca pe una politică.
Şi veţi vedea puterile discreţionare şi independenţa sectoarelor trebuie să înceteze.
Pentru că nu există ortoped pentru mîna dreaptă şi ortoped pentru mîna stîngă. Şi pentru că dacă-ţi rupi ambele mîini, ţi le pui în ghips pe amîndouă; nu-ţi pui în ghips doar dreapta – că cu aia scrii – şi-ţi laşi mîna stîngă netratată. Înţelegeţi.
Pentru că nu trebuie să-ţi pese de o unitate administrativ-teritorială artificial creată. Poate să-ţi pese de un cartier, de o comunitate; dar de un sector nu are cum să-ţi pese; e stupid!
Îl voi mîhni pe prietenul Adrian cu citatul următor; e din campania electorală trecută a actualului primar al Sectorului 1:
Sectorul 1 este, din multe puncte de vedere, un oras în interiorul unui oras.
Noi suntem cetăţeni ai unei comunităţi dezvoltate, care se poate autofinanţa si autogestiona. Suntem cetăţeni ai Capitalei Capitalei. De aceea, în următorii patru ani, trebuie să devenim, din furnizori de prosperitate pentru comunitatea bucureşteană, principalii beneficiari ai cresterii economice. Trebuie să ne bucurăm de avantajele pe care singuri ni le-am creat. (de aici)
Oameni buni, au trecut 100 de ani de cînd Chesteron a scris Napoleon din Notting Hill!
Ce urmează, să declarăm independenţa Sectoarelor, să punem bariere, să cerem buletinul la intrarea în sector? Dacă-i pe-aşa, să ne aşteptăm ca rudele sărace din Sectorul 5 să se răscoale şi să ocupe Sectorul 1, asta urmează?
Dovada că lucrurile au ajuns prea departe este încrîncenarea cu care primarii de sector refuză să candideze la Primăria Bucureştiului. Onţanu, Negoiţă, Chiliman, Vanghelie, Piedone – toţi se dau loviţi cînd e vorba de asta. Or, nu e normal: ai fost primar de sector, ai dovedit că te pricepi – următorul pas e să-ţi doreşti să devii Primar General; şi-apoi, cam după două mandate, te poţi gîndi la Preşedinţia ţării.
Niciunui un primar de sector care nu vrea să renunţe la sector nu-i pasă de sector sau de cetăţeni. Niciunui primar de sector nu-i pasă de oraş, chiar dacă zbiară azi: ‘Jos mâinile de pe Bucureşti!’
Repet, nu poţi avea – în Bucureşti – un sector bogat şi unul sărac.
Nu poţi avea un sector unde plăteşti impozitul la poştă, un sector unde-l plăteşti online, un sector unde-l plăteşti la CEC, un sector unde-l plăteşti la admininstraţia financiară! Nu poţi avea reguli diferite, amenzi diferite, proceduri diferite, strategii diferite de dezvoltare între sectoare! NU POŢI! Asta nu e descentralizare, asta e dublu standard, asta e haos!
Atîta timp cît există o şansă să scăpăm de primarii de sector, mă voi bate pentru şansa asta. Nu e şansa unui partid (mai ales că viitorul Primar General are toate şansele să fie dintr-un partid care se opune azi legii ăsteia), e şansa Bucureştiului.
