Mai e un pic şi se va termina Pasajul Basarab. Se va circula mai bine; poate nu pe pasaj, dar pe Grant, sau pe la Gară – da.
Vor merge tramvaie pe pasaj şi – în sfîrşit – vom avea încă o legătură cît de cît eficientă între cartierele din vest cu centrul oraşului.
Nu visăm să luăm tramvaiul din Rahova, sau de la Apaca – şi coborîm aproape de Piaţa Victoriei? Şi o s-o facem, chiar dacă mergem pe un traseu circular, ocolit.
Dar nu Pasajul Basarab este cel mai important lucru pentru Bucureşti. Este necesar – dar nu vital. Este fantastic că se face, dar e altceva mult mai important în lucru în zilele noastre:
Bulevardul Uranus – Berzei – Buzeşti.
Credeţi-mă, nu-mi pasă de hotelul Marna, de Policlinica Berzei, de Piaţa Matache. Vorbesc serios; nu-mi pasă. Ceauşescu mi-a demolat Uranusul, Splaiul, 13 Septembrie, Văcăreştiul; credeţi că o să plîng acum după nişte clădiri care stau în calea construirii unui bulevard care să unească sud-vestul oraşului de centru?
Ceauşescu a demolat juma’ de oraş ca să construiască ceva în ciuda oamenilor; acuma se demolează pentru a construi ceva pentru oameni.
Să se demoleze, dacă o să mă sui în tramvai în Piaţa Victoriei şi o să ajung direct în Rahova, în Ghencea sau pe Viilor.
Asta trebuie.
Pentru că e nevoie de tramvai, de legături simple şi directe între cartiere.
Pentru că înainte de a avea linia 41, care uneşte Ghencea de Piaţa Scînteii – Virtuţii, am avut linia 3, care o făcea simplu şi elegant, prin Buzeşti – Uranus – 13 Septembrie.
Pentru că bulevardul Uranus este atît o necesitate a viitorului, cît şi o reparaţie istorică.
De-asta.
