In lumina uneia din zilele reci ale acestui decembrie Biserica Mitropoliei capatase o aparenta aproape imateriala.
Recunoscator de a fi invins rascoala lefegiilor, Constantin Serban Basarab fonda in 1655 o manastire pe un deal acoperit cu vii din apropierea Curtii Domnesti (Dealul Viilor). Se pare ca anterior existase aici un mic schit de lemn, lucru deloc neobisnuit. Manastirea a infruntat valtoarea vremurilor inca de la inceput, fiind jefuita de turci inainte chiar de a fi terminata. Mai apoi Radu Leon a reusit sa o ispraveasca si sa o inconjoare cu un zid protector ca de cetate, intarit cu contraforti. Tot el, stramutand Mitropolia de la Targoviste la Bucuresti, a transformat biserica in Catedrala mitropolitana (1668).
Biserica larga si bine asezata pe pamant s-a dovedit de nezdruncinat, la propriu si la figurat, strabatand timpul si implinindu-si menirea. Turlele bisericii sunt printre foarte putinele scapate neatinse. Catedrala a fost de-a lungul timpului simbol al puterii statale a Tarii Romanesti si al rezistentei neamului. Multi domni si mitropoliti au fost unsi aici iar biserica a avut si rolul de necropola domneasca. Cele doua cruci din dreptul altarului sunt urme ale crucilor si pietrelor de mormant care existasera in jurul bisericii. Mitropolia a fost deasemenea centru de iradiere al culturii prin tiparirea de carti in tipografia instalata aici de Mitropolitul Varlaam, intre care si prima Biblie tradusa de carturarul Nicolae Milescu Spatarul in limba romana (1688).
Vestigiu al fostei incinte si monument de arta feudala, poarta de intrare cu turn a aparut in vremea Domnitorului Constantin Brancoveanu care a dorit sa-si inlesneasca accesul dinspre resedinta sa de la poalele dealului, pana atunci intrarea facandu-se pe sub turnul-clopotnita dinspre Filaret. Turnul lui Brancoveanu adaposteste clopotele manastirii. Istoricul Emanuel Badescu ne vorbeste despre bucuria si entuziasmul popular din ziua sfintirii Clopotului cel Mare, adus in 1888 pentru a indeparta, o data cu vechiul clopot inlocuit, amintirea prezentei rusesti in Principate.
Frederic Dame remarca la inceputul secolului trecut contrastul dintre destinatia lor atat de importanta si simplitatea si modestia cladirilor de pe Dealul Mitropoliei care gazduiau cele trei autoritati: cea Divina, cea a Statului si cea Ecleziastica. In vechile chilii ale bisericii inca existente la acea epoca se tinusera inca din vremea Regulamentului Organic sedintele Divanului boieresc si ale Adunarii Obstesti (forul legislativ al statului) prezidate din jiltul sau de Mitropolitul tarii. Acolo fusese ales Alexandru Ioan Cuza domn al Tarii Romanesti savarsindu-se astfel Unirea Principatelor, tot acolo fusese proclamata Independenta de Stat a Romaniei si Regatul.
Curand dupa aceea (1907) a fost construit noul Palat al Camerei Deputatilor, cladirea eleganta cu portic ce se vede si azi pe latura sudica a bisericii (arh. Dimitrie Maimarolu) cu o cupola caracteristica, usor de recunoscut de la distanta. Mai tarziu a fost edificat (arh George Simotta, 1931) noul Palat al Patriarhiei prin reamenajarea si marirea fostei staretii. Palatul care se intinde pe coasta dealului in jos este vizibil din Bd. Regina Maria ori din alee si doar putin de pe platou.
Palatul Patriarhiei vazut dinspre alee (Strada Patriarhiei);
Intrarea dinspre apus si cupola familiara bucurestenilor a Palatului fost al Camerei Deputatilor;
Pe latura de apus a platoului si alipite resedintei Patriarhului sunt Paraclisul si foisorul lui cu arcade in stil brancovenesc, refacute de catre domnitorul Nicolae Mavrocordat, pretioase monumente de arhitectura feudala romaneasca. Tampla aurita si ajurata a paraclisului si poarta de lemn sculptat sunt recunoscute pentru remarcabila valoare artistica.
Ne amintim ca acest luminat fanariot ridicase cam in acelasi timp (1724) Manastirea Vacaresti si casele domnesti cu minunatul, la propriu, Foisor (azi disparut) care a dat numele mahalalei, nume ajuns pana la noi (cartierul din jurul Bisericii Foisor- nici o legatura cu Foisorul de Foc).
Lipsesc cele doua porti groase de stejar ale turnului de acces, disparute in urma restaurarii recente.
Prin monumentele sale de istorie si arta si prin incarcatura de semnificatii Dealul Mitropoliei poarta un mesaj uitat si de care avem nevoie mai mult ca oricand, anume cine suntem si cine putem fi.
