De cand eram copil mă uitam cu fascinaţie la podul ăsta cu ocazia plecărilor la mare. Era obligatoriu când treceam pe pod să văd dorobanţii de bronz de la capătul dobrogean. Şi tot de atunci mi-am promis ca, cândva, să opresc în Cernavodă şi să vizitez cumsecade cele două statui. N-am reuşit încă. Dar va voi arăta câteva poze vechi, plus câteva făcute recent din fuga maşinii. Păcat că nu este vizitabil acest pod! Am citit că primăria Cernavodei ar dori să îl facă vizitabil dar …
Unele fotografii sunt dintr-un mic album de prin 1905, probabil scos la 10 ani după inaugurare. Altele sunt fotografiate la Muzeul din Constanţa (cele cu şantierul).
Detalii dintr-o aquarela fotografiata in Muzeul din Contanta reprezentand oraselul Cernavoda la 1893…
In extrema stanga se vad picioarele podului in constructie…




La 1905 şi în 2008..

Unul din cei doi dorobanţi (cel sudic, mai însorit) ce păzesc de mai bine de 100 de ani intrarea dobrogeană a podului.
În fond Dobrogea era – alături de independenţa faţă de otomani – marele câştig al războiului din 1877-1878. Iar marii eroi ai acelui război erau dorobanţii.
Aş ruga cititorii care ştiu, să imi comunice numele autorului acestor statui. Am impresia că este un francez.
Cu cât studiez (ca amator) mai mult epoca lui Carol I cu atât rămân mai impresionat. Practic aproape toate realizările arhitectonice cu care se (mai) mândresc oraşele vechiului Regat provin din epoca lui Carol I. Tare neamţu!! Tare fiindcă a reuşit să adune oameni de valoare, tare fiindcă a creat un climat propice care a favorizat apariţia oamenilor de valoare!
Şi în final documentul din 1895 ce vă invită la Ceremonia de inaugurare a Podului Carol I de peste Dunăre.
P.S. Stramosii mei din partea mamei sunt din Cernavoda. Din ardeleni (din zona Saliste) stabiliti aici imediat dupa alipirea Dobrogei la Romania (1878). Spre rusinea mea nu am vizitat Cernavoda niciodata…