Imi propusesem de mult sa vizitez Muzeul Hartilor si Cartilor Vechi. Dupa lupte seculare care au durat 2 ani, duminica, pe la ora 11 am purces spre muzeu. Am ajuns pe strada Londra, dinspre bulevardul Iancu de Hunedoara. Case frumoase, interbelice, bine conservate. Intr-un final ajung la adresa cautata, strada Londra nr.39. O casa cu 2 etaje, interbelic. La intrare un baiat, pobabil din personalul muzeului m-a intrebat, foarte surprins daca am venit la muzeu. Dupa ce isi revine din mirare, ma pofteste foarte amabil inauntru. Desi puteam sa intru gratuit cu ajutorul carnetului de student, am zis sa platesc un bilet, doar 1 leu. Izvorata oarecum din jena ( eram 2 oameni in muzeu, era culmea sa intram si gratuit), cumpararea de bilete m-a bucurat, fiind cele mai frumoase bilete de la vreun muzeu din Romania. Grafica m-a bucurat asa de mult incat am facut abstractie de vechimea lor, biletele avand trecute pretul in lei vechi.
Sa va povestesc despre muzeu acum. Foarte frumos decorat: tavanele si vitraliile pictate tematic, seminee frumos ornamentate si un detaliu care m-a surprins: manerele de la usi erau in forma de lup dacic. Exponate multe, dar fara explicatii necesare. Desi in titulatura muzeului se pomenea si de carti vechi, acestea nu erau expuse din lipsa de spatiu.
La parter, piesa de rezistenta era un glob pamantesc imens, donat pe filiera Francois Mitterand – Ion Iliescu – Muzeu. Multe harti, dar am fost mai atras de vederi si ilustrate vechi. Cum urci pe scari de la parter la etajul 1 sunt ilustratii reprezentand carele alegorice ale breslelor de la incoronare, la etajul 1 sunt cateva imagini din Bucurestii vechi. Muzeul este plin de busturi ale geografilor sau exploratorilor. Cu ocazia asta am aflat ca pe Ptolemeu, celebrul geograf al antichitatii il chema Claudiu. Intr-una din sali sunt doua machete de caravele, iar Copernic este vecinul lui Cortez.
Exponatul care mi-a placut cel mai mult este cel al unei harti a imperiului otoman, care avea in coltul din stanga jos un grec, mandru si drept, in opozitie cu un turc tolanit, care tragea din narghilea in timp ce o sluga ii facea pantofii.
Un muzeu bine aranjat, dar insuficient popularizat. Nu am reusit sa aflu detalii prea multe despre casa, doar ca a fost a unui negustor armean bogat si ca a fost construita in 1942.
