Casa Eliad e una din putinele case boieresti de mijoc de secol 19 care s-a pastrat in Bucuresti. Trasarea noului bulevard Mircea Voda i-a „ras” curtea si balconul dinspre strada si putin a lipsit sa nu dispara de tot. Aspectul de azi se datoreaza refacerilor din anii 1883, dupa cum apare scris si pe fronton, insa cu siguranta casa este mult mai veche (cel putin de prin 1840 – parerea mea…).
Am citit un pitoresc interviu realizat de Vioricai Dragu Dimitriu in vol 1 din „Povesti ale Dmnilor din Bucuresti” (Ed. Vremea) cu un urmas al familiei Eliad – Alexandru Mircea Eliad. Din cartea lui Emanoil Hagi Moscu (scrie V. Dragu Dimitriu) am aflat ca aceasta cladire a fost ridicata in 1847 (anul marelui incendiu), fiind refacuta intre 1862-63 de noul proprietar Athanasie Eliad. Athanasie a avut doi fii, pe Tasse si Theodor, aceasta din urma, avand la randul lui un alt fiu tot Athanasie. Fiul acestuia din urma a povestit cum arata proprietatea bogatilor Eliad in anii 20-40. Personalul care deservea casa era numeros si locuiau in dependintele ce se aflau in stanga si in fundul curtii. Zidul din spatele curtii fusese construit cu parapet ca un zid de cetate. Dar nu cred ca e mai vechi de 1847, anul construirii casei. La vremea aceea inca existau suficiente pericole (vezi Revolutia din 1848) care motivau o asemenea fortificare. Intr-una din dependinte, o remiza mare, se aflau in jur de 40 de trasuri, landouri, cupeuri, brecuri si o rulota unica in tara. Ungerea hamurilor de argint sau argintate era o actiune ce se face o data la 2 ani si dura o saptamana. Batranul Theodor Eliad era boier de moda veche si desi aparusera automobilele, prefera sa iasa cu trasura la care inhama uneori si cate 6 cai. Era presedintele Clubului Hipic Roman.
Descrierea casei mi-ar lua prea mult. Era exact cum v-ati imgina ca era o asemenea casa. Cu mobila grea si luxoasa adusa de la Venetia, cu biblioteca intunecata, pe jos cu un urias covor de Buhara, cu tablouri multe, cu o cada de baie cat un mic bazin la care coborai pe trepte.
La cautarile pe Net marea majoritate a rezultatelor se refera la clubul de folk extrem de apreciat de boema bucuresteana si care a functionat pana in 2007. Casa are un proprietar nou despre care nu stiu ce are de gand (cica un hotel?). Mi-e teama ca spatiul (curtea) din spate, fosta gradina, actual betonata ar putea devenii fundatie pt un bloc care ar „acoperi” conacul. In prezent casa e pazita de doi jandarmi, destul de cumsecade din moment ce mi-au permis sa fac poze in holul cu oglinzi (rar gasesti asemenea oameni – le multumesc pe aceasta cale). In schimb va voi pune cateva poze vechi si cateva de ale mele (care probabil vor deveni rapid „istorie”)…
Am adaugat si doua planuri de epoca pentru intelegerea configuratiei terenului. Fragmentul de mai sus e din planul Jung datat in 1856. Casa Eliad apare pe plan, asa cum va apare cu parcela cu tot pana in anii 80 ai secolului 20. Alaturi se afla o alta curte, mai mare. De la acea curte e posibil sa provina acel zid cu guri de tragere despre care s-a vorbit in unele lucrari.. Vezi si mai jos sitautia zonei la 1911 (14?)
