Contractul de cesiune dintre cetatean si administratorul public are ca obiectiv principal reprezentarea. Administratorul public este un mixt optim intre dorintele, nevoile si banii cetateanului, toate materializate in proiectul de buget si planul de investitii local anual. Iar cum setul de nevoi si dorinte sunt dinamice, analog trebuie sa fie relatia dintre cei doi.
Dezideratul comunicarii publice a fost upgradat la rangul de obligativitate de regimurile democratice si, deci, participative. Pentru a formaliza aceasta regula de bun simt (regula conform careia administratia publica trebuie sa isi comunice identitatea, planurile si investitiile) s-a ivit intrumentul Legea 544/2001. Aceasta lege ne asigura liberul acces la aceste informatii. Totusi, nu este o lege panaceu si nu poate prezenta subtilitatile unor procese atat de complexe. Aici intervin omul si povestea. Iar demersul nostru a fost gandit ca fiind unul axat pe discutii semi-libere, in baza unor repere clare legate de functia si demnitatea fiecarui conlocutor in parte.
Poate ca este de vina vara, care ne indeamna la discutii lungi sau poate dorinta reala de a discuta cu decidenti ori macar factori relevanti in procesul de dezvoltare urbana. In repetate randuri am auzit discursul pe care l-am disociat de nuanta politica: vrem sa discutam cu cetatenii, iubim orasul pe care il slujim, ne respectam cetatenii si vointa acestora. Deci avea sa fie simplu sa gasim oameni dispusi sa stea de vorba cu noi pret de 40 de minute despre obiectul afectiunii, grijei si atentiei administratorilor publici. Ne-am zis noi.
Metodologic, totul incepe cu o baza de date. Planurile noastre au integrat inclusiv varianta audientelor – instrument destinat tocmai comunicarii. Totul avea sa fie simplu pentru ca traim vremuri democratice, deci transparente. Din pacate, site-urile institutiilor s-au dovedit a fi, de cele mai multe ori, niste majordomi plictisiti sau pusi pe informatii eronate. In naivitatea noastra civica ne imaginam ca fiecare primarie are pe site postate numele si contactele lucratorilor care iau decizii vitale pentru comunitate. Eroare 404!
Ne-am suflecat manecile cu morga oficiala si am inceput sa trimitem solicitari curtenitoare si telefoane catre secretariatele primariilor. In noianul de alte solicitari, acestea aveau sa isi astepte randul. Iar randuiala administrativa a aruncat demersul nostru in abisul asteptarii, promisiunilor, amanarii. Deci urmatoarea etapa.
Optimismul, tangential naivitatii, ne-a impins inspre comunicarea directa cu partidele politice. Am plecat de la ipoteza de bun simt- consilierii locali sunt alesi, pe liste. Deci au in spate partide. Deci ele, partidele, trebuie sa fie interesate de discutii cu noi, cetatenii. Scriem misiva frumoasa, in care ne exprimam increderea ca mai mult decat sloganuri politice, ei, politicienii, sunt interesati de noi, cetatenii. Trecand de obstacole, precum identificarea numerelor de telefon, apoi de fax, am trimis. Nu am primit niciun semn.
Am facut ce am stiut mai bine – am reusit sa gasim cate un contact, ici colo, de care ne-am agatat pentru alte si alte contacte. Acolo unde nu a functionat paradigma virala, am apelat la cunostinte. Incepem sa credem cu tarie ca fiecare cetatean al tarii are cate o ruda in Italia si o alta, membru de partid. Rauri de limonada si de explicatii/justificari s-au scurs pentru a convinge niste oameni „din interior” sa scormoneasca in agendele telefoanelor personale. Si am reusit ceva discutii (admitem, exista un partid mai deschis decat toate celalalte. Nominalizarea lui in studiu, atunci cand acesta va fi finalizat in septembrie).
In ceea ce priveste parghiile oficiale, altele decat caciuleala aferenta unor discutii semiformale cu privire la contacte, nu am reusit sa utilizam. Comunicarea administrativa, in afara legii 544/2001, ne-a fost limitata. Am auzit povesti cu deschiderea si dorinta de a discuta cu membrii societatii civile, am auzit cum ca un primar ar iubi Bucurestiul, un altul ar fi pentru Mine, altul “este aici”. Si totusi noi, de mai bine de o luna, nu reusim sa discutam cu majoritatea acelora pe care i-am delegat sa ne reprezinte.
Facem un apel – daca sunteti consilier local, sa stiti ca v-am cautat. La primarie, la partid, pe facebook, pe blog. Vrem sa stam de povesti. Vrem sa ne amintim reciproc rolurile si scopurile noastre in mecanismul global – noi sa fim informati, dumneavoastra sa ne reprezentati.
AUTOR-IRINA ZAMFIRESCU
