În anul 1938 se inaugurează primele locuințe dintr-un nou cartier ridicat prin grija Casei Autonome a Construcțiilor din Ministerul Muncii de la acea vreme. Șirurile de case tip, de ambele părți ale străzii, construite în stilul caselor de pe litoral, cu ferestre largi, cu terase expuse la soare, posedă tot confortul modern al anilor 1930. Casele sunt considerate – într-un spirit mai curând festivist – o realizare frumoasă, o eră nouă pentru obidita clasă muncitoare.
Spre sfârșitul anilor 1930 există mai multe instituții care au drept obiectiv sprijinul locativ pentru clasele sociale cu resurse mici. A doua în ordinea importanței realizărilor în materie de locuințe ieftine este Casa Autonomă a Construcțiilor, înființată printr-o lege în 30 mai 1930 cu scopul definit prin art. 2 de ”a înlesni populațiunei cu mijloace mărginite, dobândirea de cămine proprii”. Statul, prin înființarea acestei instituții, caută să vină mai mult în ajutorul populației sărace. Prin fondurile pe care le pune la dispoziție, această instituție a) poate construi și vinde cu bani gata sau pe termen lung și a închiria case și locuințe de tip popular și de tip economic, fie individuale, fie colective, b) poate acorda împrumuturi pe termen lung pentru construcția de case, c) poate cumpăra terenuri pentru a le vinde în întregime sau în parcele celor pe care îi sprijină, d) poate face operațiuni de închiriere cu obligația de a vinde aceste case după completa lor achitare și e) poate construi edificii publice în contul statului, județului, comunelor și a instituțiilor de utilitate publică.
Construcțiile vizate sunt de două feluri: locuințe populare și locuințe economice. Locuințele de tip popular sunt definite de lege în art. 3 ca având cel mult trei încăperi de locuit, bucătărie, cămară de alimente, pivniță, pod, magazie și instalațiile sanitare și de luminat. Locuințele de tip economic sunt acele ce cuprind cel mult cinci încăperi de locuit și dependințele arătate mai sus. Suprafața lor construită nu poate depăși 250mp.
Categoriile sociale care pot beneficia de avantajele acordate de această instituție sunt diferite. Primii vizați sunt funcționarii publici definitivi, civili, militari sau eclesiastici, de stat, județ, municipiu și comună, precum și acei ai instituțiilor ale căror bugete sunt supuse aprobării parlamentului. Alte categorii sociale permise sunt pensionarii, invalizii, văduvele de război și demobilizații. Abia pe locul trei ca prioritate se află muncitorii și meseriașii din stabilimentele statului, județului și comunelor, precum și funcționarii particulari, muncitorii și meseriașii neprevăzuți mai sus. Măsura în care aceste categorii sociale pot beneficia este reprezentată printr-o cotă de 65% destinată funcționarilor și pensionarilor, iar numai o sumă de 20% din fondurile disponibile este destinată invalizilor, muncitorilor și meseriașilor. Restul de 15% este destinat celorlalte categorii specificate în lege. Interesant este faptul că la art. 13 din lege se spune că dintre persoanele din aceeași categorie ”se vor prefera acelea care posedă un aport personal mai mare, în numerar, în materiale de construcție ori teren” – ceea ce înseamnă că pătura complet săracă este neglijată prin aceste dispoziții.
Beneficiarii acestei legi pot primi împrumuturi pe 20-30 de ani în scop de a construi sau pot cumpăra terenuri, case sau locuințe pe credit cu termen până la 30 de ani. Nu se pot acorda împrumuturi sau vinde o casă fără ca beneficiarul să nu posede ceva: teren, avere imobiliară ce se poate ipoteca, salariu din care se poate reține până la 50%. Beneficiarii trebuie să depună un avans de 10.000 lei. Suma împrumutată nu poate depăși valoarea de 300.000 lei. Solicitatorul trebuie să fie asigurat. Sunt preferați cei cu vechime, cu drepturi civice și cei cu familii mai numeroase. Prin aceste clauze, Casa Autonomă a Construcțiilor cu greu poate corespunde scopului pentru care a fost creată – și anume să înlesnească populația cu mijloace mărginite.
Funcționarii, pensionarii, invalizii și muncitorii vor plăti jumătate din valoarea ratelor plus dobânda, restul urmând să fie susținut de Casa Autonomă a Construcțiilor, în cazul în care a) au o locuință de tip popular, b) nu au venit mai mare de 150.000 lei anual, c) locuiesc personal în imobil și d) au cel puțin doi copii minori. De aliniatul d) pot fi scutiți doar invalizii. Legea prevede o serie lungă de avantaje de care de bucură beneficiarii acestor locuințe: scutiri de taxe comunale și impozite de orice natură pe termen lung, în funcție de tipul locuinței, dar și o listă de obligații pe care aceștia trebuie să le respecte, inclusiv asigurarea imobilului și notificarea Casei în cazul oricărei schimbări în gradul și salariul serviciului, a profesiunei, a capacității juridice sau a adresei.
În anul 1930, cu un fond de rulment de 20 milioane dat de stat, Casa Autonomă a Construcțiilor contractează un împrumut de la Soc. Italiană ”Impresse Italiane all Estera” de 5 milioane dolari, cu dobânda de 7%, curs de emisie 88%, cu o dobândă reală de 8%, anuitatea de 12%, la care se adaugă o primă de asigurare în contra morții și a incendiului, după vârstă, de la 0,80-3,20%. Din acest fond se ridică un grup de cca. 70 locuințe individuale în cartierul Cotroceni.
Locuința de tip A pentru lucrători
În anul 1934, dintr-un fond de cca. 10 milioane puse la dispoziție de Casa Asigurărilor Sociale, se realizează un prim lot de 11 clădiri, însumând un total de 22 de apartamente în parcelarea care înlocuiește plantația de duzi a Fundației Vatra Luminoasă destinată ajutorării nevăzătorilor. Se realizează două tipuri de case: tipul A – locuințe populare pentru lucrători, cu suprafața de 36mp de apartament și tipul B – mai spațios, numit și locuință economică, având o suprafață de 56mp.
Primele case, la inaugurarea din 1938 (probabil pe str. Mateevici Alecu de astăzi)
Cât costă o locuință de tip popular în acest nou cartier? Lotul costă în jur de 30.000 lei, iar casa construită în jur de 180.000 lei, în timp ce lucrările edilitare (canal, apă, lumină, pavaje) costă în jur de 30.000 lei pe lot. Totalul prețului unei locuințe populare tip pentru muncitori este de 240.000 lei, la care se adaugă anuitatea de 14% din costul casei, pe care trebuie să o plătească. Se observă că această instituție nu produce case ieftine. Mai mult, din lege reiese că realizările acestei instituții se adresează mai mult funcționarilor publici și pensionarilor – prin cota de 65% – și favorizează pe solicitanții care dețin avansul de 10%, un bun imobiliar ipotecabil, precum și pe cei care au un aport mai mare. De notat faptul că în anul 1930 un apartament de lucrător – construit solid, prin oficiile speciale, compus din trei camere, bucătărie și closet, cu suprafața de 50mp – costă la Paris cca. 200.000 lei, la câștiguri lunare aproximativ egale cu un lucrător din România.
