Cu intarziere, public o „cronica” a evenimentelor de la Zilele Bucurestilor din acest an. Nu voi descrie totul, ci doar activitatile la care am luat parte. Pentru ca nu vreau sa stric „surpriza”, concluziile se vor dezvalui pe parcursul articolului.
Am pornit la plimbare din Piata Romei (fosta Piata Basescu), unde anul acesta a fost readusa Lupoaica din Piata Romana. Problema era ca Lupoaica nu se prea vedea. Fusese incercuita de un detasament de copaci. Sper ca a fost doar ceva efemer si ca geniala idee nu va persista. O retardare mult prea mare din partea autoritatilor. Cum sa pui balarii in jurul Lupoaicei?
O alta „nuca in perete” a fost Iarmarocul Bucurestilor, organizat pe treptele si in fata intrarii in Muzeul de Istorie de pe Calea Victoriei (fost Palat al Postelor). Poate este doar parerea mea, insa nu consider ca slanina, Kurtos-colacii, telemeaua de oaie sau carnatii cu miresmele aferente au ce cauta langa o cladire-simbol a Capitalei.
Curtea Veche a fost si ea deschisa publicului. Aceeasi paragina, aceeasi neglijenta, aceleasi tarabe cu kitsch-uri de vanzare in curtea ce odinioara facea parte din caldaramul strazii Franceze. In poza de jos se observa o constructie moderna/modernizata fix in miezul (!!) ansamblului medieval. Termopanele, izolarea termica si usa perfect aleasa constituie un omagiu adus istoriei si un gest de respect fata de arhitectura orasului. Chapeau bas!
Altcumva, aceleasi cladiri in degradare inconjoara ansamblul Curtii Vechi, intru oroarea vizitatorilor. Curtea Veche mi se pare un „muzeu” inutil in forma actuala.
Trecem la „piesa de rezistenta”. Urbana, desigur. Asa cum stim, Bucurestii vechi aveau trasuri cu cai. Traditia a fost reinviata pe bd. Unirii, fost Victoria Socialismului, trasat in anii ’80 de dictatorul Ceausescu cu pretul distrugerii unei cincimi din orasul vechi. Ce loc mai bun sa te plimbi cu trasura, amintindu-ti de „Micul Paris”? Cu siguranta, Centrul Istoric nu ar fi fost o optiune mai buna.
Birjari prezentabili si eleganti, trasuri, pardon, carute improvizate si ornate cu flori de plastic, calatori bine educati, precum si mormanele de balega au facut din bd. Unirii un vis de neuitat.
In Piata Constitutiei, in fata Casei Republicii, a fost „organizat” un targ cu de toate, intr-un perimetru delimitat de flori uscate in glastre. A fost ridicata si o scena, deasupra careia trona semet sloganul stralucit al festivitatilor: „Evenimente fel de fel la Zilele Bucurestiului”. Genial!
Cum pe scena si in publicul rarefiat plictiseala era maxima, mi-am aruncat ochii pe programul oficial. Zicea: „Admiram orasul de la inaltime din balonul pus la dispozitie de Radio Bucuresti”. Desigur ca vroiam sa fac niste poze „smechere”, mai tari decat cele de pe contul meu de flickr.
Evident, nimeni nu stia unde va fi inaltat balonul. Pe program, scria ca la ora 16:00 inceapeau urcarile. Cu chiu cu vai, aflu de la 2 politisti locali (ex-comunitari) ca va fi „acolea in stanga”. Ma duc acolo. Nimeni nu stie cum anume urmeaza sa se faca selectia celor care vor sa urce. Sunt trimis sa ma inscriu la cortul Radio Bucuresti, langa scena. Ocolesc piata. Ajung la cort. Nimeni nu are habar acolo. O doamna „organizatoare” scoate din poseta o foaie alba si incepe sa scrie pe ea doritorii. Vazand multimea, zice: „Aaaa, pai ce facem aici? Sunteti prea multi, facem concurs!”
Imi pun voluntarii in brate 2 pliante despre reciclarea deseurilor electronice, pe care trebuie sa le tocesc pe loc, fiindca din ele sunt intrebarile. Evident ca refuz sa citesc. Dupa inca vreo 3-4 pendulari intre amplasamentul balonului si cortul radioului, la ora 16:00 de abia se desface panza balonului.
Plictisit, am mai dat o tura prin piata si am vazut o masina din anii ’50 trecand pe bd. Libertatii, dupa ce in prealabil ii fusese refuzata parcarea in piata. Frumos.
Pe la ora 17:30, deoarece dura umflarea balonului, vine o alta doamna sa puna intrebarile. Extrag bilet. Surpriza! Au si intrebari despre oras. Nimeresc una grea de tot: „Numiti un parc din Bucuresti”. Asadar, mi-am castigat un loc in balon. Intre timp, probele erau in toi. Balonul se ridica doar la 10 metri inaltime in timpul probelor.
Fireste ca a aparut si un cuplu de insuratei, cu domnisoarele de onoare si nasii dupa ei. Fara nicio jena, s-au suit in balon sa se filmeze. Bun asa.
Ora 18:15. Intra primul grup de oameni, se suie in nacela, balonul se ridica la 8-10 metri 2-3 minute, apoi coboara. De ce urca atat de putin?? – Panica. In urmatorul grup sunt eu. Dezamagit, ma duc spre nacela, dau sa urc, cand deodata cineva imi taie calea – un barbat (B) care suie rapid 2 fetite imbracate in roz, pe la 7-8 ani, in nacela. Zic:
Eu: Era randul meu!
B: Si?
Eu: Pai cum, si? Am asteptat 2 ore.
B: Astea-s fetele lu’ patronu’.
Eu: Si ce daca?
B: Patronu’ desumfla balonu’ si il ia d’aici daca vrea!
Eu: Da’ le suiti asa, fara sa cereti voie? Dvs. cine sunteti?
B: Nu conteaza. Las’ ca te urci la tura urmatoare! Ce-ai cu fetele??
Eu: Nu am nimic cu ele, ci cu dumneata, ca te-ai bagat in fata.
Ma duc la „organizatoarele” de la Radio Bucuresti, le povestesc, se arata mirate ca patronul firmei care a inchiriat balonul isi plimba fetele pe banii radioului, dar ezita sa imi spuna despre ce firma e vorba, doar ca e din Clinceni.
Scarbit si oricum dezamagit de marea teapa cu „admiratul orasului de sus”, am plecat fara sa ma mai sui in balon. Ca vad blocurile din Piata Constitutiei de la 0 metri inaltime sau de la maximum 10 metri, tot aia e. O pacaleala si o bataie de joc. Apropos, Radio Bucuresti e printre ultimele radiouri cand vine vorba de audienta, aflu de pe Simply Bucharest.
In Centrul Istoric, printre alte reprezentatii, am asistat si la o sceneta „de epoca”, destul de reusita. „Bibicu'” o impiedica pe „demoiselle” sa se otraveasca. Foarte frumoasele si costumele stil 1900. Sceneta a fost organizata de o firma particulara, nu de municipalitate.
Seara, au fost artificii in Piata Constitutiei, insa nici pe departe nu la fel de spectaculoase ca in alti ani.
A doua zi, duminica, am mers sa vad despre ce e vorba la concertul lui Alex Velea, mare vedeta actuala. Semi-playback, ochelari de soare in prag de seara, gafaieli si multe figuri in cap. Cantautorul nu prea canta la refren si obosea repede. Punctul culminant al concertului a fost cand, in ovatiile si admiratia publicului, a dezvaluit ca unul din dansatorii lui a abandonat liceul in clasa a 12-a pentru a se dedica integral dansului. Senzational. Foarte bun exemplu!!
In Centrul Istoric, unul din „punctele fierbinti” a fost intersectia strazilor Eugeniu Carada si Lipscani, langa Banca Nationala.
Pe scena ridicata acolo au evoluat mai multi artisti tineri valorosi, printre care si cel din imaginea de mai sus. A cantat impecabil.
Pentru un necunoscut, a reusit sa stranga destui curiosi. Ce-i drept, fluxul pietonal in zona a fost afectat, dar pentru asa ceva, nu ma plang.
Si la Piata Sfantul Anton, printre casele darapanate, in fata Hanului lui Manuc si pe locul parcarii neglijate de acolo, s-a amplasat o scena pe care au cantat mai multe formatii de-a lungul celor 3 zile, printre care si Mandinga, ajunsa o umbra a trupei initiale, cu Elena Gheorghe solista.
Am asistat la concertul Paulei Seling si al lui Ovi, reprezentantii nostri la Eurovision de anul acesta. Cum ma asteptam, au fost la inaltime: voci ireprosabile, piese bune, modestie si mult bun-simt. Mai ales segmentele solo ale Paulei au smuls ropote de aplauze.
Am fost destul de impresionat sa vad pentru prima oara atat de multa lume stransa in Piata Sf. Anton, chiar pe locul unde odinioara se ridica hala din Piata de Flori (demolata in anii ’60).
Punctul final al excursiei mele l-a constituit Piata Revolutiei, unde pe scena de langa Ateneu au evoluat Horia Brenciu si trupa sa. Pentru un prezentator TV foarte enervant si plin de el, Brenciu mi-a placut foarte mult in postura de cantaret.
In vazul publicului si al celor cazati la Hilton si iesiti pe balcoane, fostul prezentator de la „‘Neata” a cantat mult si tare, s-a agitat mai ceva ca ursul Baloo si a oferit un show de varietati antrenant si plin de energie.
Imbinand piese-cover cu piese proprii, a incantat audienta, care i-a cerut 2 bisuri. A fost colaj de piese Eurovision, a fost colaj de piese din Bucurestii de altadata, a fost jazz, a fost muzica italiana. Superb.
Scurt si la obiect, concluziile finale:
1. Organizare foarte proasta, optiuni putine. Trebuiau organizate toate evenimentele intr-un singur loc, preferabil Centrul Istoric.
2. Nu a mai existat „noaptea alba a muzeelor”.
3. Plimbarile cu trasura au fost o bataie de joc.
4. Balonul a fost cea mai mare bataie de joc.
5. Nu s-a respectat programul manifestatiilor, afisat pe site-ul Primariei Generale.
Daca nu credeam ca se poate mai prost decat anul trecut, primarul Oprescu mi-a dovedit cat de mult m-am putut insela. Nu exista calificativ pentru asa dezastru de eveniment. Oricum, pentru amintire, iata recenzia din 2009 si recenzia din 2008, cand au fost intr-adevar niste super-evenimente.
Parerea mea: EPIC FAIL. Voi ati fost la Zilele Bucurestilor? Cum vi s-a parut?
