O plimbare de câteva ore prin aceste locuri te trimite de la frumuseţea naturii, la farmecul istoriei, de la plăcerea admirării operelor de artă risipite pe alei, la rigoarea ştiinţei adunată în cel mai mare muzeu tehnic din România.
Parcul Carol are statut de monument istoric şi se află la intersecţia străzilor: Piaţa Libertăţii, Candiano Popescu, Calea Şerban Vodă, Cuţitul de Argint, Constantin Istrati. Acest parc, care se întinde pe o suprafaţă de aproape 45 de hectare, este o lucrare de înaltă ţinută artistică. Astfel, aleile cu aliniament de tei sunt completate cu tufe de arbuşti sau trandafiri. Partea centrală a parcului este concepută într-un stil geometric, în schimb, restul parcului are un traseu cu alei sinuoase, vegetaţia fiind grupată într-o asemenea manieră încât să creeze imagini romantice, apropiate de peisajele naturale. Este fără îndoială şi o gazdă bună, aici găsindu-se capodopere săpate în granit, muzee, copaci seculari şi lucrări monumentale, cele care dau acestui parc măreţia caracteristică. Să amintim aici despre Arenele Romane amplasate periferic, cu o capacitate de 5.500 locuri în aer liber, Muzeul Tehnic “Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, un exemplar de Sequoia gigantea – arbore declarat monument al naturii, Turnul lui Vlad Ţepeş, care adăposteşte astăzi instituţia Cultului Eroilor, Monumentul soldatului necunoscut, adus în anul 1991 de la Mărăşeşti, Giganţii lui Dimitrie Paciurea şi Frederic Storck, dar şi Turnul lui Vlad Ţepeş, Turnul lui Vlad Ţepeşmonument de artă în stil neoclasic, construită în anul 1870. Aceasta din urmă e decorată pe faţadă şi pe părţile laterale cu basoreliefuri şi plăci de ceramică reprezentând cavaleri medievali şi steme.
Începuturile parcului le găsim pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, când mitropolitul Filaret al II-lea a clădit acolo o fântână şi s-a stabilit obiceiul ca lumea să se adune aici. Era câmp deschis, verdeaţă, umbră, izvoare reci şi mai era încă ceva ce nu se găsea nicăieri în Bucureşti: pridvorul fântânei era parcă anume făcută ca să slujească drept tribună luptătorilor pentru libertatea poporului. De atunci aşa i-a rămas câmpului numele: Câmpul Libertăţii. Aici au vorbit pe rând Bălcescu, Heliade, fraţii Goleşti, Christian Tell şi Magheru şi mulţi alţii. Grădina Filaretului, cum se numea zona în limbajul bucureştenilor timpului era foarte animată de sărbători, dar şi în serile calde de vară sau toamnă târzie. Pe de altă parte, podgoriile întinse de pe Dealul Filaretului şi împrejurimi, făceau fala podgoriilor locale. Din viile Filaretului a mai rămas doar numele unei străzi care le străbătea odinioară: Şoseaua Viilor.
Evenimentul care va schimba radical spaţiul grădinii Filaret a fost organizarea Expoziţiei Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I, în anul 1906. Anul jubiliar 1906 a avut o însemnătate aparte în istoria românilor: se împlineau, 40 ani de domnie a lui Carol I şi 25 ani de la proclamarea Regatului României dar şi 1800 ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. Comemorarea celor patru decenii de domniei ai regelui a fost ilustrată de numeroase manifestări ce au avut ca trăsătură comună participarea reprezentativă a românilor din Regat şi din celelalte provincii româneşti, din afara hotarelor, capitala căpătând atributul de centru al românismului. Comisarul General al Expoziţiei a fost numit Dr. Constantin I. Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din Bucureşti, senator şi fost ministru, de numele căruia astăzi se legă un monument în interiorul parcului şi o stradă în imediata apropiere.
Parcul a fost amenajat pe o suprafaţă totală de 41 hectare între 1905-1906. În numai 11 luni au fost ridicate peste atât construcţii definitive (Arenele Romane, Turnul lui Ţepeş Vodă, Palatul Artelor), cât şi construcţii provizorii, reprezentând variate tipuri de pavilioane expoziţionale. Dacă primele două construcţii definitive vizitatorii parcului le pot vedea încă, Palatul Artelor a avut un destin mai trist, fiind mistuit de flăcări în perioada interbelică.
În anul 1923, în faţa Palatului Artelor (numit şi Muzeul Militar) a fost amplasat Mormântul Ostaşului Necunoscut, ce avea să devină locul naţional de pelerinaj şi de reculegere în memoria celor 225.000 de români care s-au jertfit pentru întregirea Neamului. În prezent, pe locul ocupat odinioară de Palatul Artelor este amplasat Mausoleul din Parcul Carol, realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecţilor Horia Maicu şi Nicolae Cucu. Monumentul, conceput ca o necropolă, este format dintr-o bază cu un volum construit masiv, de forma stelată, placată cu granit negru pe care sunt amplasate cinci arcade zvelte placate cu granit roşu, importat din Suedia. Rotonda cuprindea criptele reprezentaţilor de seamă ai comunismului din România: dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. C. I. Parhon, Ştefan Gheorghiu, Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea După 1989 monumentul a fost dezafectat, au fost exhumate osemintele reprezentaţilor comunişti şi au fost mutate în alte cimitire. Se încearcă reconfigurarea monumentului ca muzeu.
Statuile Giganţii sunt 2 statui înalte de 3,5 m, la o distanţă de 50 m una de cealaltă, amplasate în prezent pe aleea principală a parcului, în apropierea intrării în parc dinspre Piaţa 11 iunie şi reprezintă două nuduri de tineri. Piaţa de la intrarea principală în Parcul Carol I din Bucureşti este deosebită prin faptul că în centrul ei se găseşte o fântână celebră, fântâna „Zodiac”. Cu toate că Parcul Carol I a suferit multe schimbări de-a lungul istoriei sale, inclusiv o schimbare de nume (în perioada comunistă s-a numit Parcul Libertăţii), Fântâna Zodiac a rămas la fel de la inaugurare până în prezent.
În imediata apropiere a parcului întâlnim încă funcţională prima gară din Bucureşti, gara Filaret, construită de regele Carol I în 1869.
