Alimentația romană și Fast food-urile din orașul Pompeii

Până în perioada imperiului, romanii consumau un tip de fiertură din mei sau făină de grâu cu tărâțe. Abia în perioada imperiului, pâinea a început să devină un aliment important. Aceasta era preparată din orz. În propriile case, romanii făceau lipie.
Romanii consumau multe legume, printre acestea se numără: varza, usturoiul, ceapa, bobul, lintea. Fructele cele mai consumate erau: smochinele , strugurii, perele, merele, prunele.
Model de bucătărie romană

Cea mai apreciată băutură era vinul, deseori de struguri. Existau mai multe tipuri de vin: vin aromatizat cu pelin sau must îndulcit cu miere. Carnea era un alt aliment de bază. Carnea de porc era foarte scumpă. Peștele era și el găsit pe mesele romanilor. Existau însă și specii de pește foarte scumpe, cum ar fi sturionul, care puteau fi cumpărate doar de cei bogați.
 
 Voi vorbi acum despre fast food-urile din vechiul oraș Pompeii. Fast food-urile din Antichitate se numeau thermpolia. Unul din cele mai bine păstrate fast food-uri este cel de pe Vicolo di Modesto, colț cu Via dell’ Abbondanza, numit ,,Thermopolitum Asselinae”.

 În fast food-uri se mânca un tip de pizza doar cu brânză și ceapă, și probabil șuncă, deoarece romanii încă nu aveau roșii. Localurile aveau o tejghea, iar bucatele clocoteau în vase de lut. Un bufet era numit thermopolium, caupona, popina sau vinaria. ,,Thermpolium” este un nume care se datorează faptului că, după obiceiul roman, se turna apăfierbinte în vinul servit. Meniul popinei ea alcătuit din fasole și mazăre fiartăși potoleau foamea și setea.
Deliciul acestei mese erau cârnăciorii de porc.  Popina era destinată sclavilor, țăranilor și servitorimii. Apicius, un bucătar roman, a scris o carte de bucate care poate fi folosită și astăzi. Cartea era destinată plebei romane. O popina avea separeuri ca în zilele noastre. Avem informații de la Plinius cel Bătrân, care ne spune că discuțiile de la aceste mese se refereau la politică și la bârfelor despre prietenii și cunoștințele care nu se aflau de față.
Într-un thermopolitum din Via dell’ Abbondanza, s-au găsit prăjituri conservate și încasările unei singure zile, care erau de: 683 de sesterți( adică 2372 ore de muncă, ceea ce înseamnă mai mult de 113 zile). Cârnații de porc de care vorbeam mai sus erau foarte apreciați și mâncați cu usturoi, ceapă și cu pâine de orz. Se serveau și plăcinte cu brânză și alte dulciuri delicioase. Înainte de masă, câteva picături de vin erau turnate pe pământ în cinstea zeilor. Vinul ieftin era depozitat pe pământ, în schimb amforele cu vinuri mai bune erau îngropate.

 Patronii de thermpolia, cauponae, popinae, vinariae erau arendași recrutați din păturile sărace ale populației. Sclavii eliberați au devenit uneori patroni de localuri. Berea era considerată o băutură germanică. Plinius cel Bătrân ne spune că se servea un suc de orz fermentat , numit camum. Vinurile servite în popinae sau thermopolia erau mai valoroase decât cele servite în vinariae sau cauponae. În pistrinum brutarii măcinau singuri făina. Piatra de moară era acționată de un măgar care, toată ziua se învârtea într-un cerc. Mâncarea bună era aproape la fel de importantă ca iubirea.

Bibliografie:
Misterele Terrei, editura Reader‘s Digest
Istoria lumii pentru toți. Antichitatea, autori: Magda Stan și Cristian Vornicu