Cum ne schimbă viaţa TVA-ul şi de ce?

Ideea mi-a venit imediat, după o seară petrecută cu prietenele.

Cum ne schimbă viaţa TVA-ul şi de ce?

Păi, se pare că mult de tot, cred ca nici măcar o mutare în altă ţară nu ar reuşi aşa un dezastru.

Chirii, rate, călătorii, planuri de viitor apropiat sau depărtat, toate par iluzorii sau deformate.

Dar oare e chiar aşa de rău sau suntem manipulaţi şi făcuţi să credem în lucruri care nu sunt aşa de negre?

Dar bunicii noştri, cum au trecut prin război, pierderea fraţilor pe front, amputarea mâinii drepte la 20 ani, naţionalizarea pământurilor şi a cailor preferaţi, umilirea constantă în vremea comunistă etc şi etc şi etc?

Nu m-am gândit niciodată, dar oare nu cumva ni se pare răul mai mare decât este în realitate?

Departe de mine gândul că nu se întâmplă lucruri grave, cu adevărat. Nu. Dar mă întreb numai dacă aceste lucruri, atât de grave, nu sunt de fapt de fapt doar încercări, pe care oamenii acestor vremuri trebuie să le treacă, ca să devină mai buni…

Poate că ne-am obişnuit ca raţiunea să treacă înaintea tuturor lucrurilor şi să aibă câştig de cauză şi e timpul să aflăm cum e să trăieşti într-o lume iraţională. Este axiomatic că cele mai utile pilde ale omenirii au ieşit din experienţele nefericite ale altora, cauzate de o pierdere a raţiunii majoritare. A se vedea Socrate bând cucuta, Iisus răstignit şi condamnat …

De ce oare sărăcirea în sine pare acum răul suprem? Când ştim cu toţii, elementar, că pierderea sănătăţii, a vederii, a auzului sunt cele mai mari nenorociri?

Poate numai dacă asociem această sărăcire cu alte asemenea rele.

Şi aici intervine soluţia.

Asocierea se face de fiecare în parte. Sau NU se face, de toţi împreună.

Să căutăm în lumea asta, decăzută şi din ce în ce mai neprimitoare, lucrurile acelea mărunte, dar imense, care construiesc fericirea de zi cu zi: împăcarea cu un prieten cu care de fapt nici nu te-ai certat, vizionarea unei piese de teatru cu Oana Pellea, un copil blond şi cu ochi albaştri care plânge, sticluţa de parfum preferată, Ipod-ul care funcţionează şi emite melodiile preferate până la obsesie, zilele în care ne place să muncim (se întâmplă şi asta), zilele în care nu ne place să muncim şi facem orice ca să evităm asta, nerăbdarea unei călătorii, nerăbdarea de a te întoarce acasă din călătorie, nerăbdarea de a pleca din nou, plăcerea de a te asculta vorbind în public, plăcerea de a te asculta vorbind singur…

Să încercăm să vedem pădurea, dincolo de copaci. Sunt convinsă că, undeva, în spatele copacilor găunoşi şi trişti care ne iau ochii, se află o pădure. Şi să ne-o imaginăm fiecare, până va apărea cu adevărat…

Prin urmare: evitaţi ştirile deprimante; ziarele despre catastrofe; casele de schimb valutar; sertarul cu facturi; creditorii stresaţi; restaurantele de fiţe şi persoanele deprimate.

Căutaţi cu înverşunare oratorii înnăscuţi, spiritul de gaşcă, cafelele machiato, vinurile bune şi ieftine, prietenii pe viaţă, curiozităţile altora şi nu uitaţi niciodată să priviţi în jur. Întotdeauna, se găseşte ceva nou de făcut, cum ar fi la un moment dat şi a te plictisi…

Aşa că am decis că TVA –ul sau orice altă taxă cu denumire similară nu ne vor schimba viaţa.

Nu vreţi să fiţi de acord cu mine?