În apropierea Pieţei Naţiunile Unite a supravieţuit un colţ al cartierului Uranus care păstrează până azi farmecul acelui paradis pierdut. E vorba de străzile Vânători şi Apolodor, împreună cu zona adiacentă, pornind de la blocul cu 17 etaje.
Pentru a înţelege mai bine configuraţia zonei dinaintea demolărilor, să privim o imagine panoramică realizată în 1977 de Gh. Leahu de pe blocul turn aflat în piaţă:
În plan apropiat, în stânga se află blocurile de pe str. Poenaru Bordea, iar în dreapta lor – restaurantul Bucur. În dreapta restaurantului avem începutul străzii Apolodor, ce cuprindea câteva clădiri remarcabile.
De pildă, aici exista un imobil cu 2 etaje ce ocupa întreaga latură de vest a fostei străzi Andromeda, care se deschidea în stânga şi ajungea până în strada Antim. El a scăpat întreg, dar casele de pe partea opusă lui au dispărut în mod misterios, deşi nu stânjeneau nici un proiect de sistematizare.
În spatele lui se observă blocul cu 8 etaje numit şi Blocul Scriitorilor, aflat pe o altă străduţă numită Gh. Petrescu, care de asemenea lega străzile Apolodor şi Antim. A scăpat şi el de demolare, se pare printr-o intervenţie a unei persoane importante din conducerea de partid de atunci. Pentru aceasta a fost nevoie să se modifice profilul unui bloc aflat pe bd. Unirii, care a fost subţiat până la extrem în acel loc, rămânând la o distanţă de doar 1 metru de cel vechi.
Se mai observă de asemenea şi blocul cu 10 etaje de pe Apolodor 22, ce servea ca punct de reper pentru orientare în acea zonă. Acesta însă nu a mai scăpat, fiind distrus întrucât se afla prea aproape de Piaţa Constituţiei.
Iată o imagine a străzii Apolodor, către str. Sfinţii Apostoli, cu menţiunea că primele 3 imobile din stânga au fost demolate (Gh. Leahu):
O fotografie recentă ne arată ceea ce a mai rămas:
La colţul cu str. Sfinţii Apostoli se află intrarea în incinta restaurantului Bucur, a cărui vechime se apropie de un secol:
Privind o altă panoramă a zonei, iată ce putem distinge:
Blocul cu 7 etaje de la colţul străzii Vânători cu str. Operetei, care a rămas întreg. În dreapta lui, sala Studio a Operetei, o clădire care nu mai există, pe locul ei aflându-se unul din „turnurile gemene” din Piaţa Naţiunile Unite. În dreapta ei avem începutul străzii Căpitan Feraru, care a dispărut pentru a face loc noului bulevard Naţiunile Unite.
Ar mai fi de remarcat turlele bisericii Sfinţii Apostoli, rămasă pe locul său, precum şi imobilul cu 6 etaje de la intersecţia străzii Vânători cu str. Sfinţii Apostoli, la parterul căruia se afla cândva o tutungerie:
După intersecţia cu str. Sfinţii Apostoli, strada Vânători mai cotea o dată spre stânga, ajungând să se termine în str. Bateriilor. În prelungirea celui de-al doilea segment se poate observa şi celebra antenă de comunicaţii de pe dealul Uranus.
În prezent, clădirea cu 6 etaje arată în felul următor:
Pe partea stângă a scăpat doar imobilul de la nr. 17, împreună cu un copac. Demolările s-au făcut haotic, de cele mai multe ori fără un proiect scris, uneori numai după semnele făcute cu mâna de către „marele cârmaci”:
O imagine mai completă a străzii Vânători poate fi obţinută din fotografia următoare, realizată într-o frumoasă dimineaţă de primăvară:
Am găsit şi o fotografie a străzii Căpitan Feraru, luată de la colţul cu strada Miliţiei:
Prima clădire de după acest colţ avea un foişor stil neo-românesc, imortalizat, ca şi celelalte imagini alb-negru, de către Gh. Leahu:
Revenind în Piaţa Naţiunilor, trebuie spus că aici s-a aflat biserica Sf. Spiridon Vechi. Iată cum arăta, surprinsă într-o acuarelă realizată tot de Gh. Leahu:
Construită între 1746-1748 sub Constantin Mavrocordat, avea o formă neobişnuită pentru o biserică ortodoxă, fără nici o turlă şi cu pridvorul îngropat la un metru sub nivelul trotuarului. În interiorul ei se afla singura icoană cu inscripţii în limba arabă de pe teritoriul României. La 26 august 1987 a fost demolată din ordinul lui Ceauşescu, ulterior fiind reconstruită între 1993-96 pe acelaşi loc.
Este păcat că s-au pierdut anumite clădiri de valoare, aflate pe aceste străduţe, care ar fi putut fi salvate, dacă demolările s-ar fi efectuat conform unui plan riguros, intervenindu-se doar acolo unde era strict necesar. Spaţiile goale rămase, transformate în maidane, ne arată barbaria cu care s-a urmărit distrugerea premeditată a valorilor zise „capitaliste”, sub pretextul sistematizării. Umbrele fostelor căsuţe ne privesc mustrător, cerând parcă să li se facă dreptate şi să fie readuse la viaţă, pentru a întregi imaginea paradisului de altădată.
