Importanţa Climatologiei Urbane pentru evoluţia oraşelor din România(II)

 

Capitolul III – Clasificarea climatologică a oraşelor

Datorită diverselor stări de vreme şi de climă, funcţie de poziţia pe care un oraş o ocupă în una din zonele climatice ale Pământului, funcţie de aşezarea lui geografică, de forma reliefului pe care îşi desfăşoară vatra, de gradul de dezvoltare economică pe care îl are, în încercarea de a elabora o clasificare climatologică a entcrelor urbane, trebuie să ţinem seama de toţi aceşti factori.

Aceşti factori de influenţă se pot clasifica în trei categorii distincte:

–    factori specifici diverselor zone climatice naturale;

–    factori specifici aşezării geografice şi formei reliefului;

–    factori specifici structurii funcţionale a oraşelor şi a gradului lor de dezvoltare economică.

Indiferent de aşezarea geografică a unui oraş, de forma de relief în care este încadrată vatra sa, sau stadiul de dezvoltare economici în care se află un oraş din zona ecuatoriala, subecuatoriala, tropical – deşertică, tropical – musonică etc, climatul său are majoritatea elementelor climatice comune cu aria climatică în care se află. De exemplu oraşele situate în zona ecuatorială (Manaos – Brazilia, Liberville – Gabon), au un climat caracterizat de temperaturi ridicate tot timpul anului, precipitaţii bogate, calm atmosferic ridicat, umezeală relativă ridicată, caracteristici specifice acestor zone. Oraşele din India (Bombay, Calcutta) situate în zona climatului musonic, au un climat caracterizat prin temperaturi ridicate tot timpul anului, dar mai ales prin marile cantităţi de precipitaţii înregistrate în tipul verii.

Starea climei unui oraş mai depinde şi de poziţia pe care o are in cuprinsul zonei respective, pe ţărmul de vest sau de est al continentului, în apropierea ţărmurilor, în interiorul continentului, fiecare din aceste zone climatice având specificul lor.

Cel mai important este însă efectul datorat formei reliefului pe care oraşul îşi desfăşoară vatra: daca în zona ecuatorială sau temperată un oraş se află la contactul dintre podiş şi câmpie, sau dintre deal şi podiş, clima beneficiază permanent de o dinamică atmosferică activă (de tipul brizelor de munte sau de vale) ce conduc la îndepărtarea poluanţilor de aria urbană respectivă. La polul opus se află oraşele situate în zone depresionare, unde sub influenta inversiunilor termice se înregistrează lungi perioade cu predominare a ceţii urbane şi valori ale umezelii relative mult peste valorile înregistrate în zona în care este localizat centrul urban. Un exemplu concludent ar fi acela al oraşului Roman, situat la confluenţa a două artere hidrografice (Moldova şi Siret), dar la contactul dintre o zonă joasă (culoarul Siretului) şi o zonă puţin mai înaltă (Subcarpaţii Moldovei), comparativ cu oraşul Piatra Neamţ, dezvoltat într-o zonă depresionară, la contactul dintre o zonă de deal, mai joasă (Subcarpaţii Moldovei) şi o zonă montană mai înaltă (Munţii Goşmanu şi Stânişoarei).

Structura funcţională, mărimea şi gradul de dezvoltare economică a unui oraş se fac simţite diferit în clima tuturor centrelor urbane, indiferent de zona climatică în care se află. De exemplu oraşul Bucureşti, supraaglomerat şi cu ariile industriale pe care le deţine, are o climă total diferită de cea a oraşului Olteniţa situat la mica distanta spre sud.

Clasificarea climatelor urbane după factorii de influenţă menţionaţi mai sus a condus la următoarele tipuri:

–    climatele urbane din zone ecuatorială;

–    climatele urbane de tip musonic;

–    climatele urbane din zona temperată;

–    climatele urbane din zona subpolară.

O altă clasificare se poate face luând ca factor determinant gradul de impurificare al atmosferei centrelor urbane rezultând:

–    climatul urban cu atmosfera foarte intens impurificată;

–    climatul urban cu atmosfera moderat impurificată;

–    climatul urban cu atmosfera slab sau foarte puţin impurificată.

În fiecare aceste tipuri de climate urbane se pot distinge diverse subgrupe de oraşe, funcţie de durata şi intensitatea impurificării, de tipul de impurificare al atmosferei urbane, etc.

Capitolul IV – Sectoare climatice urbane

Indiferent de mărimea sa, orice oraş are structura sa organizatorică şi funcţională. Această structură prezintă o serie întreagă de deosebiri, după vechimea şi evoluţia oraşelor, după funcţiile pe care le-au îndeplinit ori le îndeplinesc.

Structura unui oraş se compune din:

–    unul sau mai multe sectoare industriale;

–    unul sau mai multe sectoare administrative – comerciale;

–    unul sau mai multe sectoare rezidenţiale;

–    unul sau mai multe sectoare de odihnă şi agrement;

–    unul sau mai multe sectoare de natură istorică cu aspect de cetate.

Fiecare sector, dintre cele menţionate anterior, are un anumit caracter climatic, stare atmosferică, dinamică, umiditate şi impurificare a aerului diferite. Aceste caracteristici trebuiesc evidenţiate în analizele climatice ale fiecărui sector în parte, scoţându-se în evidenţă gradul de impurificare al atmosferei (prin indicarea volumului fiecărui element de impurificare: praf, fum, gaze, microorganisme etc.), modificările pe care le suferă dinamica atmosferei datorită densităţii şi mărimii clădirilor, orientării ăi lăţimii arterelor de circulaţie, temperatura aerului, gradul de transparenţă a atmosferei etc. Este, de asemenea, necesar a se arăta în ce măsură sunt dezvoltate spaţiile verzi şi cele acvatice în sectoarele industriale ale unui oraş.

În sectorul administrativ – comercial se înregistrează o mare densitate a populaţiei, cu o intensă circulaţie pietonală şi auto, cu variate surse de impurificare, cu o reţea stradală densă şi cu puţine spatii verzi, apărând diferenţieri marcante între acest sector şi cel industrial. Deşi cantitatea de produse nocive este mai mică decât în sectorul industrial, dinamica atmosferei, mult atenuată de amplasarea clădirilor în raport cu spaţiile deschise, determină dispersări greoaie ale poluanţilor, conducând la o stagnare îndelungată în spaţiul respectiv.

Delimitarea sectorului rezidenţial şi caracterizarea climei de aici se poate face mult mai uşor, atmosfera fiind puţin impurificată, dinamica atmosferei mai activă şi spaţiile verzi mai extinse. 

Clima celorlalte sectoare urbane este mai uşor de evidenţiat, deosebindu-se puţin de cea din zona periurbană.

În cuprinsul fiecărui sector climatic urban există o serie de diferenţieri climatice locale, cu caracter microclimatic, determinate de neomogenitatea suprafeţei subiacente, sau de variaţia surselor de impurificare ale atmosferei din diverse puncte ale oraşelor. De exemplu, în sectorul industrial, fiecare unitate cu mărimea şi profilul economic caracteristic, îşi creează microclimatul propriu. Diferenţieri climatice locale se pot înregistra şi în sectoarele administrative – comerciale sau în cele rezidenţiale şi chiar în cele de odihnă.

Cercetătorii climatologi au în vedere studierea tuturor diferenţierilor climatice ce apar între aceste sectoare, sau în interiorul lor, suma rezultatelor stand la baza caracterizării climatice a sectoarelor urbane respective, deci a întregului oraş.

Tipurile de microclimate, prezente în arealul oraşului Roman sunt:

  1. A.    Climat urban, cu sectoarele:

a)                  Sectorul climatic industrial feroviar (în partea de nord-vest a oraşului) – datorită modificărilor economice din ultima perioadă acest sector şi-a modificat structura prin reducerea transportului pe calea ferată, şi reducerea activităţii economice, aici desfăşurându-şi activitatea intreprinderi mici şi mijlocii cu impact mic asupra mediului, singurul impact deosebit înregistrând Fabrica de Zahăr aparţinând SC Agrana România SA;

b)                 Sectorul climatic al vechiului nucleu urban (în partea central-vestică);

c)                  Sectorul climatic rezidenţial (în partea centrală şi central – sudică);

d)                 Sector climatic de periferie (în partea estică a oraşului – cartierul Nicolae Bălcescu).

În aceste sectoare impactul asupra mediului este determinat de autoturisme şi activităţile gospodăreşti, de construcţii şi amenajarea teritoriului. O modificare importantă a factorilor climatogeni în aceste sectoare o reprezintă trecerea de la sistemele de încălzire centralizată la cele individuale (modificarea climatică cea mai importantă este modificarea tipurilor de noxe, vechile centrale utilizând fie gaze naturale, fie păcură, aceasta din urmă având un impact deosebit de ridicat asupra mediului), adoptarea sistemelor de acoperire cu plăci de azbociment ondulat (o soluţie de compromis, sistemele constructive fiind periculoase, în situaţii de vânturi puternice au fost numeroase cazuri în care acestea au fost doborâte, din punct de vedere medical aybocimentul este o substanţă ce influenţează – sub formă de pulbere – aparatul respirator). Un alt factor important este răspândirea spaţiilor verzi, de multe ori renunţând la acestea în favoarea locurilor de parcare, însă un fapt îmbucurător este acela că spaţiile existente sunt din ce în ce mai bine administrate.

  1. B.     Climatul periurban, cu sectoarele:

a)                  Sectorul climatic de albie majoră – este dominat de procesele care au loc la nivelul albiei majore a râurilor Siret şi Moldova.

b)                 Sectorul climatic al suprafeţelor de terasă – este dominat de activităţi agricole.

Concluzie 

De ce este atât de importantă studierea şi aplicarea Climatologiei Urbane?

De ce în România există un interes atât de redus pentru Climatologia Urbană, iar studiile nu sunt de o amploare prea mare?

Poate acestea sunt doar două întrebări retorice, însă prin lucrarea de faţă am vrut să stârnesc interesul asupra necesităţii acestei ştiinţe, bine ancorată în problemele actuale cu care se confruntă omenirea.

Probleme precum Încălzirea Globală, Poluarea, Criza Economică sunt poate mai importante decât cele precum Climatologia Urbană, dar au o strânsă legătură cu aceasta.

Este necesar să analizăm problema Încălzirii Globale pentru că cel mai mare aport termic este determinat de activităţile societăţii umane – locuire, transport, hrană, amenajarea teritoriului. Acest fenomen global, este în atenţia cercetătorilor, tot mai multe fenomene extreme având loc în zone care nu a avut parte niciodată de ele (de exemplu în luna mai a anului 2008 în imediata apropiere a municipiului Roman, s-a înregistrat o tornadă care însă nu a avut urmări neplăcute, astfel de fenomene fiind tot mai frecvente în România, mai ales după anul 1990).

Este necesar să analizăm problema Poluării întrucât numărul populaţiei este în continuă creştere, implicând creşteri importante ale necesarului de hrană, îmbrăcăminte, locuinţe, autoturisme, mijloace de transport, schimburi comerciale, toate acestea având implicaţii directe în creşterea capacităţilor de producţie, creşterea necesarului energetic, creşterea necesarului de materie primă. Dar toate aceste nevoi cresc direct proporţional cu impactul asupra mediului, cantitatea de deşeuri ce sunt reciclate la nivel mondial în proporţie de aproximativ 20%, numărul de accidente ecologice.

Este de asemenea necesar să analizăm, tot din perspectivă climatică, Criza Globală, aşa cum exprimă şi moto-ul acestei lucrări:Decât sa cheltuim mult pentru distrugerea mediului, mai bine să cheltuim pentru confort; important este să corelăm dezvoltarea economică cu grija faţă de mediu, să reducem impactul asupra mediului de locuire şi desfăşurare a vieţii.

Cu siguranţă Planeta îşi autoreglează ciclul vieţii, şi unele acţiuni ale umanităţii sunt tardive sau ineficiente, însă viaţa trebuie să continue strâns legată cu tradiţiile şi dorinţele noastre.

De ce să nu transformăm acoperişul blocului de locuinţe sau a celui de birouri într-o grădină de relaxare decât într-un spaţiu cu amprentă termică ridicată; de ce să nu folosim bicicleta în locul autoturismului personal; de ce să nu încercăm să implementăm cât mai mult sistemele de producere a energiei naturale decât cea industrială?

Aceste întrebări sunt pentru oamenii de ştiinţă o provocare, încerc astfel să trezesc interesul şi să conduc spre reflexie. Putem exprima păreri şi vizavi de Războiul Meteorologic, putem fi de acord sau nu cu ideea că manifestările climatice actuale sunt de fapt influenţate de anii Revoluţiei Industriale, însă nu avem puteri supranaturale.

BIBLIOGRAFIE:

  1. Bălescu O. I.; Beşleagă N. (1962)– Viscolele în R.P.R; Institutul Meteorologic Bucureşti;
  2. Băican V. (1996) – Geografia Moldovei (Redactată în documente cartografice din secolul al XVIII-lea); Editura Academiei Române; Bucureşti;
  3. Bâzâc Gh. (1983) – Influenţele reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României; Editura Academiei R.S.R;
  4. Bâzâc Gh. (1985) – Din istoria meteorologiei; Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
  5. Berbecel O.; Neacşa O. (1997) – Climatologie şi Agroclimatologie; Editura Didactică şi Pedagogică; Bucureşti;
  6. Bogdan Octavia (1978) – Fenomene climatice de iarnă şi de vară; Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică; Bucureşti;
  7. Bogdan Octavia; Niculescu Elena (1980) – Riscurile climatice din România; Institutul de Geografie; Bucureşti;
  8. Bogdan Octavia M.; Teodoreanu E.; Neamu Gh. – Rolul reliefului în crearea şi amplificarea inversiunilor termice pe teritoriul R.S.R.; Hidrotehnica; Nr. 16;
  9. Bonavitacola Michael

10.       Brown R. Lester (1988) – Probleme globale ale omenirii; Editura tehnica, Bucuresti;

11.       Ciulache Sterie – Orasul si clima;

12.  Ciulache S. (1985,1988) – Meteorologie şi microclimatologie; Editura Universităţii Bucureşti;

13.       Ciulache S. (1973) – Meteorologie, manual practic; Editura Universităţii Bucureşti;

  1. Ciulache S. (1971) – Topoclimatologie şi Microclimatologie; Editura Universităţii Bucureşti;
  2. Ciulache S.; Ionac Nicoleta (1985) – Fenomene atmosferice de risc; Editura Ştiinţifică; Bucureşti;
  3. Commoner Barry (1980) – Cercul care se inchide; Editura Politica; Bucuresti;
  4. Donisă I.; Erhan Elena (1974) – Curs de Climatologie a R.S.R.; Centrul de Multiplicare al Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi;
  5. Dramu Paul – Clima Culoarului Siretului (în sectorul Roman – Focşani, 1990 – 1999), Lucrare de Licenţă, 2001 Universitatea Bucureşti;
  6. Dramu Paul – Climatologia Urbană – realitate şi necesitate; Lucrare de Disertaţie, 2002 Universitatea Bucureşti;
  7. Dumitrescu Elena; Ciulache S. (1976) – Bibliografie meteorologică românească; Editura Universităţii Bucureşti;
  8. Erdeli George si colaboratorii (1999) – Dictionar de geografie umana; Editura Corint; Bucuresti;
  9. Erhan Elena (1979) – Clima si microclimatele din zona orasului Iasi; Editura Junimea; Iasi;
  10. Erhan Elena (1976) – Unele caracteristici climatice ale oraşelor din Moldova; Simpozionul de climatologie urbană şi combaterea poluării mediului; Filiala Iaşi, Editura Academiei Române;
  11. Gastescu Petre (1998) – Ecologia asezarilor umane; Editura Universitatii din Bucuresti;
  12. Gugiuman Ion, Martian Cotărău – Elemente de climatologie urbana cu exemple din Romania;
  13. Gugiuman I.; Pleşca Gh.; Erhan E.; Stăncescu I. (1960) – Unităţile şi subunităţile din partea de Est a R.S.R.; A.S.U.C.I. –  Ştiinţe Naturale; An IV; Nr.4;
  14. Gugiuman I.; Petraş E. – Rolul dinamicii atmosferice şi al factorilor geografici în determinarea temperaturii aerului în partea de Est a R.P.R.; A.S.U.C.I. – Geografie, Geologie; Nr. IX;
  15. Ielenicz M. şi colaboratorii (1999) – Dicţionar de Geografie Fizică; Editura Corint; Bucureşti;
  16. Ionac Nicoleta – Clima şi comportamentul uman ; Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998 ;
  17. Jauregui Ernesto – Clima oraşelor tropicale şi subtropicale ; Centrul de Ştiinţe ale Atmosferei, Departamentul de Meteorologie Generală, Universitatea din Mexico City
  18. Kostin S.I.; Pokrovskaia T.V. (1964) – Climatologie. Metode de prelucrare a datelor climatologice; Editura Ştiintifică; Bucureşti;
  19. Lupu N.; Bălan M.; Cojocaru Elena (1970-1975) – Contribuţii la studiul climei oraşului Bacău;
  20. Lupei Nestor (1986) – Zestrea energetica a lumii; Editura Albatros; Bucuresti;
  21. Marin I. (1986) – Măsurători şi calcule in Meteorologie şi Climatologie; Editura Universităţii Bucureşti;
  22. Paszynski Janusz – Introducere în problemele climatului local şi a omului ; Laboratorul Climatic, Institutul de Geografie şi Amenajarea teritoriului, Academia Poloneză de Ştiinţe, Varşovia;
  23. Pătrăuceanu Irina – Dinamica şi Structura Populaţiei din Municipiul Roman după anul 1990; 2004
  24. Pleşca Gh. (1968) – Lucrări practice de Meteorologie ; Editura Didactică şi Pedagogică ; Bucureşti;
  25. Preti Luigi (1991) – Planeta TERRA in pericol; Editura Tehnica; Bucuresti
  26. Pop Elvira si colaboratorii (1994) – Bazele tehnologiei indistriale; Editura ASE; Bucuresti;
  27. Pop Gheorghe (1964) – Climatologie; Editura Didactica si Pedagogica; Bucuresti;
  28. Pop Gh. – Introducere în meteorologie şi climatologie; E.S.E.; Bucureşti;
  29. Rpberts Neil – Schimbările majore ale mediului; Editura All, Bucureşti, 2002
  30. Stăncescu I.; Ballif  S. (1981) – Meteorologie fără formule; Editura Albatros; Bucureşti;
  31. Stoenescu St. (1960) – Curs de climatologie R.P.R.; Editura Didactică şi Pedagogică; Bucureşti;
  32. Topor N. (1965) – Tipuri de circulatie si centri de actiune atmosferica deasupra Romaniei
  33. Tufescu M, Tufescu V. (1981) – Ecologia si activitatea umana; Editura Albatros; Bucuresti;
  34. Velcea Ion, Ungureanu Al. (1993) – Geografia economica mondiala a lumii contemporane; Casa de Editura si Presa “Sansa”; Bucuresti
  35. Yoshino M. et als. (1997) – Climates and Societies – A Climatological Perspective; Kluwer Academic Publishers;
  36. Wilmers Fritz – Interacţiunea între om şi climă în lumea urbană; Institutul de Meteorologie şi Climatologie, Universitatea Hanovra;
  37. * * * (1978)- Analele Ştiinţifice ale Universităţii “ Al. I. Cuza” Iaşi; Secţiunea aII-a; Tomul XXIX;
  38. *  *  * (1960) – Atlasul Climatologic al R.P.R.; Bucureşti;
  39. *  *  * (1962 – 1966) – Clima R.P.R./ R.S.R.; Vol. I – II;
  40. * * * – Comunicări de Geografie; Facultatea de Geografie a Universităţii Bucureşti;
  41. *  *  * (1980) – Judeţele Patriei – Monografia Judeţului Bacău – Editura Sport Turism, Bucureşti;
  42. *  *  * (1981) – Judeţele Patriei – Monografia Judeţului Neamţ – Editura Sport Turism; Bucureşti;
  43. *  *  *  (1981) – Judeţele Patriei – Monografia Judeţului Vrancea; Editura Sport Turism; Bucureşti;
  44. *  *  * (1989) – Revista Terra; Anul XXI; Nr. 3-4
  45. *  *  * (1982) – Revista Terra; Anul XV (XXXV); Nr. 2;
  46. * * * (1967) – Studii de Hidrologie – Monografia Hidrologică a Bazinului Hidrografic Siret; Nr. XXII;
  47. *  *  * – Tratatul de Geografie Regională a României; Vol. I, II, III, IV; Editura Academiei; Bucureşti.
  48. * * * (1989) – S.O.S.! Natura în pericol; Editura Politica; Bucureşti.