Când, în 1980, Ceauşescu a decis începerea demolărilor pe dealul Uranus în vederea construirii Centrului Civic, nimeni nu bănuia cât interes şi pasiune va stârni dispariţia acestor locuri, cu mult mai mare decât interesul pentru noul perimetru inaugurat.
Strada Uranus era cea mai lungă şi mai importantă arteră de circulaţie din tot cartierul (cam 2 km), fiind largă şi străbătută de tramvaie ale liniilor 2, 3, 8, 20 şi 25. Avem şi o imagine din filmul „Angela merge mai departe” (1981) de la intersecţia Uranus-Izvor:
Liniile veneau dinspre bd. Schitu Măgureanu, traversau podul Izvor şi începeau să urce în rampă, pentru a atinge o diferenţă de nivel de circa 18 metri faţă de Splai, la intersecţia cu strada Militari (88 de metri faţă de nivelul mării).
O imagine a Podului Izvor către strada Uranus, de la înălţime, a fost realizată de către dl. Dinu Lazăr:
Clădirea din stânga, cu 3 etaje, se afla pe strada Izvor la nr. 18.
Iată şi harta străzii Uranus (adaptare după Ghidul din 1969):
În cartea „Bucureşti – arhipelag” a lui Cristian Popescu am găsit o imagine de la începutul străzii, mai exact din staţia ITB de tramvaie numită tot Uranus:
Pe fundal se zăreşte un turn al clădirii Arhivelor Statului, edificiu monumental, ridicat în 1594 de Mihai Viteazul, iniţial sub formă de mânăstire, având în interior o biserică cu 3 turle.
Afectat de mai multe cutremure (1802, 1838) şi incendii, ansamblul a fost restaurat în repetate rânduri. A funcţionat aici pentru un timp o Şcoală de Medicină Militară iar apoi, după secularizarea averilor mânăstireşti, a devenit în 1866 sediul arhivelor naţionale.
Iată şi o imagine în acuarelă, realizată de pictorul şi arhitectul Gheorghe Leahu (din cartea lui „Bucureştiul dispărut”):
În ciuda protestului unui grup de intelectuali (Grigore Ionescu, Dinu Giurescu, Răzvan Theodorescu), în anul 1985 clădirea Arhivelor Statului este demolată, iar biserica Mihai Vodă, împreună cu clopotniţa, sunt translatate la o distanţă de circa 300 de metri, pe strada Sapienţei şi ascunse în spatele unor blocuri. Iată o imagine din timpul demolărilor:
La colţul cu strada Mihai Vodă se afla Şcoala nr. 124, fostă Romanescu, o clădire masivă cu 2 etaje. Deşi fotografia ei ne lipseşte din colecţie, cu ajutorul prietenului nostru Andrei Popescu, am obţinut o reconstituire aproximativă:
Din dreptul ei avem o imagine care priveşte înapoi, în vale, către Splai – se vede imobilul care adăposteşte Liga Culturală:
Primul tronson, până la strada Mihai Vodă, poate fi contemplat într-o imagine panoramică din 1932:
Clădirea din dreapta jos, cu etaj, a dispărut cu mult înainte de demararea lucrărilor la Casa Republicii (probabil imediat după război), iar traseul străzii fusese deja rectificat.
După intersecţie, pe stânga, începea Arsenalul, un complex de clădiri militare, printre care: o cazarmă cu 400 de soldaţi, o şcoală de artificieri, depozite de arme, atelierele pirotehniei armatei (pentru fabricarea muniţiilor, explozibililor si capselor), ateliere de sculărie. O imagine aeriană din 1927 (via Rezistenţa Urbană – Raiden) ne permite să vedem o bună parte din traseul străzii:
Este de menţionat faptul că, în sec. XVIII, Alexandru Ipsilanti a construit pe acest deal un aşezământ domnesc, numit iniţial Curtea Nouă. Afectat de mai multe incendii şi de cutremurul din 1802, reşedinţa a fost în cele din urmă abandonată, iar ruinele au căpătat denumirea de „Curtea Arsă”. Cu câţiva ani înainte de demolare şi de taluzarea dealului, aici s-au făcut descoperiri arheologice importante, ce reliefau prezenţa omului pe acest teritoriu de aproape 3000 de ani. Din păcate, lucrările au fost oprite, iar siturile arheologice au ajuns prin gropile de gunoi ale oraşului.
Intrarea în Arsenal se făcea printr-o clădire impunătoare (Cazarma Alexandria), ce a suferit unele modificări la faţadă de-a lungul vremii (aici o vedem într-o imagine – carte poştală din 1917)
Vis-à-vis de această intrare se afla un monument închinat eroilor pompieri, conduşi de căpitanul Pavel Zăgănescu, care pe 13 sept. 1848 s-au luptat cu oştile otomane conduse de Kerim Pașa, de 30 de ori mai numeroase, venite să ocupe oraşul, în scopul inăbuşirii mişcării revoluţionare. Monumentul a fost recuperat şi amplasat în Piaţa Arsenalului, în faţa hotelului Marriott. În 2008, o firmă franceză l-a acoperit cu o valiză uriaşă, în scop publicitar, provocând un adevarat scandal. Clădirea din plan îndepărtat pare să fie fosta Şcoală de Ofiţeri (ulterior Tipografie a Armatei) de pe strada Izvor.
În cartea sa “Casa Poporului – un sfârşit în marmură”, Andrei Pandele a postat o imagine din acest loc, mai precis de la intersecţia străzii Uranus cu str. Fonteriei, care cobora către Mihai Vodă (în stânga). Strada Uranus mergea spre dreapta, către podul Izvor:
Trebuie menţionat că un segment al străzii Uranus se află acum sub Casa Poporului (cel dintre străzile Fonteriei şi Maior Ene), străzile Fenix şi Militari fiind de asemenea acoperite aproape în întregime.
În cartea lui Gh. Parusi intitulată „Cronica Bucureştilor” am găsit o fotografie deosebit de valoroasă, făcută la colţul străzii Maior Ene, aceasta fiind şi aleea de acces către tribuna oficială a Stadionului Republicii (în dreapta) şi către sediul IEFS (spre stânga):
Următoarea intersecţie importantă era cu str. Cazărmii (la est, în dreptul bisericii Spirea Veche) şi Calea 13 Septembrie (la vest). Acolo, tramvaiele virau la dreapta, cu o singură excepţie (linia 2), care mergea înainte, ieşind în Calea Rahovei. Imaginea aparţine lui Dan Vartanian:
O altă imagine valoroasă din 1980, de la Dan Perry, priveşte strada Uranus la intersecţia cu străzile Ecoului (stânga) şi Ion Creangă (dreapta). Este luată în sens opus precedentei, având în fundal o clădire care a scăpat de demolare:
Iată o imagine recentă a clădirii menţionate, aflată la colţul cu strada Sirenelor:
La următoarea intersecţie, cu strada Sabinelor, exista pe stânga un dispensar, clădirea fiind acum abandonată:
Pe locul unor case vechi, de data asta demolate după revoluţie, s-au construit vile moderne precum cea din imagine:
În dreapta, către Calea Rahovei, se găsesc penultimele case, rămăşiţe ale unor vremuri apuse:
O ultimă clădire cu etaj, deteriorată, chiar de pe colţul cu străvechea Cale a Rahovei, încheie şirul de imobile care au supravieţuit teribilei furtuni:
Strada se termină acolo, după cum am zis, având o perspectivă către Fabrica de bere Rahova, recent restaurată:
Cu aceasta am încheiat prezentarea străzii Uranus; din păcate nu avem suficiente fotografii pentru a ilustra farmecul ei deosebit, precum şi numeroasele imobile distruse, aparţinând celor mai variate stiluri arhitecturale, unele demolate în mod aberant acolo unde nu era cazul (de pildă segmentul dintre 13 Septembrie şi Sabinelor, pe stânga, sau cel dintre splai şi str. Mihai Voda). Dacă vreodată va fi posibilă reconstrucţia Arhivelor Statului (chiar şi fără biserică), s-ar recupera o parte însemnată a trecutului nostru istoric.
Aşteptăm acum cu interes trasarea noului bulevard Uranus, precum şi ridicarea Catedralei.