Anul ăsta – vedeţi deja – bicicleta are un succes nebun în Bucureşti. Bun lucru! Cei mai mulţi dintre noi folosim bicicleta pentru că putem – avem ceva timp, un loc de muncă mai liberal, ştim să ne strecurăm prin trafic; şi pentru că vrem – ne simţim în formă, ne simţim liberi, ne dăm niţel ecologişti…
Bicicleta înseamnă – în Bucureşti – mobilitate, mai ales.
Aşa că a venit momentul pentru mai multă mobilitate şi din partea autorităţilor. Uitaţi-vă la proiectul Cicloteque – e plin centrul de bicicletele lor. Cît de greu ar fi să avem un serviciu public de închiriat biciclete, cu locuri de luat şi lăsat bicicleta peste tot în centru?
Cum ar fi să-ţi iei dimineaţa bicicleta de la Tineretului şi să pedalezi pînă la Universitate, unde s-o laşi, pur şi simplu, într-un stand anume, de unde s-o închirieze altcineva, care are treabă la Izvor? E atît de greu? Se pot face abonamente, carduri, pre-paid-uri, tot ce vrei! Din 200 de biciclete se fură 10, se strică 20 – ei, şi ce? O să sărăcim?
Aţi plăti – maxim, să zicem! – un milion pe lună, abonament, ca să puteţi folosi o oră pe zi bicicleta publică?
O bicicletă pe care nu trebuie s-o mai ţii în casă, s-o urci pe scări pînă sus la etaj, s-o reglezi, s-o umfli, s-o păzeşti?
Încurajarea mersului cu bicicleta nu stă în mai multe piste de biciclete, sau în schimbarea mentalităţii şoferilor – toate astea o să vină de la sine. Încurajarea mersului cu bicicleta… stă în mai multe biciclete, pur şi simplu.
