Civilizaţie publică

Stiti – traim intr-un oras, chiar daca nu se vede. Intr-un oras trebuie sa ai multe lucruri la indemina; trebuie cosuri de gunoi – si mai ales, cosurile de gunoi trebuie golite; trebuie harti care sa-te-ajute sa gasesti vreo strada – si hartile astea trebuie amplasate in statiile de autobuz, la colturi de strada, in locuri unde oamenii se opresc (ia cautati o harta publica in Gara de Nord!); trebuie multe. Sa vorbim despre lucrurile astea – si sa vedem ce-am avut pe vremea cind orasul era, si el, mult mai civilizat.

Cosuri de gunoi – avem destule? As zice ca nu; si in plus, de cite ori ati incercat sa indesati o hirtie intr-un cos plin deja! Conteaza si cum arata? As zice ca da; fiecare sector are un model-doua de cosuri (unele-s de plastic, altele de tabla, unele sint prazulii, altele albastre, unele sint verzi, altele portocalii!), in functie de firma de salubritate cu care lucreaza; insa Bucurestiul e unul singur – si, la fel ca placutele de strazi si numerele de case as zice c-ar fi normal sa arate la fel, in orice parte a orasului.

Cum aratau cosurile de gunoi pe vremuri? Zeci de ani au aratat asa; modelul asta a aparut după razboi. La sfirsitul anilor 70 au inceput sa fie inlocuite cu cele patrate, care se mai folosesc si acum.

(majoritatea fotografiilor folosite pentru articol sint realizate prin anii 70, de catre Serban Lacriteanu, Hans Oerlemans si Olle S. Nevenius – si sint luate de pe forumul Tramclub; celelate surse sint citate separat)

Cosuri de gunoi, deci; mergind mai departe, ajungem la pubele si masini de salubritate – doar de dragul de-a vedea cum aratau, iata doua fotografii mai jos:

In imagine, vedem trecind si un tramvai; este fabricat in Germania si sta la baza tuturor tramvaielor romanesti care mai circula acum.

Iata si o masina de gunoi, intr-un colt; era un camion Bucegi si facea un zgomot grozav cind toca gunoiul:

Sa trecem mai departe – siguranta rutiera e importanta; pe vremuri trotuarele de pe strazile circulate se protejau cu garduri de protectie; erau mai multe modele – iata unul:

(Tramvaiele Tatra mai circula si acum! Erau foarte rapide si silentioase, se zicea ca prind 80 la ora!)

… si pe-al doilea – garduri dintr-astea mai sint si azi; era comod sa stai pe ele:

Al treilea model de garduri a fost mai rar:

Tot atunci, se puneau niste morcovi de semnalizare pe colturile unor strazi :

Erau multe indicatoare interesante; multe incepusera sa fie luminoase (erau de plastic); erau semne de garaj standard – un glob cu bec inauntru, pe care scria ‘GARAJ’; de asemenea, erau globuri de semnalizare si pentru trecerile de pietoni. La rascrucile de strazi mai dificile se montau oglinzi care te-ajutau sa vezi daca strada cu care te intersectai era libera.

Sa mai fie acum oare tisnitorile importatnte in oras? Tot mai putina lume are incredere in apa potabila a retelei publice. Insa, cu 30 de ani in urma, tisnitori erau peste tot; iata cum aratau:

Multe dintre ele aveau, la baza, un caus in care se scurgea apa, din care puteau bea ciinii.

Ceasuri publice? Se amplasesra in zonele circulate si in statiile mari ale I.T.B. (aratau o ora mai mult sau mai putin exacta!) – si aratau asa:

Trebuie cintare publice? Stiu eu – se tot vorbeste despre pericolul obezitatii; ca sa-l constientizezi mai bine, cintarele publice ar ajuta. Pe vremuri erau multe, mai ales prin centru!

(Fotografie de Hugo Jaeger -1941, din arhiva Life!)

Si, pentru ca prima fotografie pe care-ati vazut-o arata si un indicator I.T.B., sa stiti ca designul actualelor table din statii e de dinainte de cel de-al doilea Razboi Mondial! Fotografia de mai jos se gaseste pe site-ul RATB; e de prin anii 20!

Prin anii 70, unele dintre indicatoarele acestea, pastrindu-si designul, au fost luminoase: erau din sticla si se vedea scris din ambele parti. I.T.B. a incercat sa mai schimbe stilpii si indicatoarele de statii – prin anii 90 aproape toate statiile aveau casete de tabla, la care s-a renuntat, incet-incet.

Toate fotografiile aste vechi fascineaza; nu doar pentru ca arata un Bucuresti vechi si disparut; ci, mai ales pentru ca fac parte dintre singurele seturi de fotografii care au surprins viata orasului. Ce vreau sa zic? Ia uitati-va la fotgrafiile oficiale ale vremii!