nul acesta, mai mult ca in cei trecuti, ziua de 10 Mai a trecut aproape neobservata. Pentru o data care inglobeaza trei sarbatori foarte importante, este un fapt trist.
Cu intarziere, postez articolul deja „traditional” dedicat acestei zile speciale. Spre doesebire de anii trecuti, insa, nu voi face o prezentare generala, ci ma voi concentra asupra marcarii Zilei Nationale a Regatului Romaniei in anul 1945. –>
In continuarea seturilor de poze in premiera de pe 1 Mai 1945 si 9 Mai 1945, vine inca o serie de fotografii gasite prin Arhive. Mai intai este important de definit contextul istoric, pe scurt.
La 6 martie 1945 ajunsese la putere Guvernul condus de Petru Groza si controlat de comunisti, impotriva vointei Regelui Mihai I. Ascensiunea fortelor „democratice si progresiste” fusese marcata printr-o mare manifestatie in Piata Natiunii (Unirii), la care luase cuvantul si viitorul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, proaspat ministru al Comunicatiilor.
Au existat manifestatii in tot orasul, comunistii defiland si pe strada Wilsonspre Piata Palatului Regal. In fotografie se observa Palatul Ministerului de Interne (dr.) aflat in constructie, si Fundatia Regala (BCU), cu urmele lasate de bombardamentele din 1944.
Conform traditiei, de Ziua Nationala, monarhul lua intai parte la un Te Deumoficiat la Patriarhie. In 1945, Regele Mihai I a fost insotit de Presedintele Consiliului de Ministri, Petru Groza, multi militari romani si foarte multi rusi. Slujba a fost oficiata de Patriarhul Nicodim, ultimul patriarh non-comunist al Romaniei.
Privind Catedrala Patriarhala, se observa pictura exterioara din 1945, in comparatie cu cea de astazi. In anii care au trecut, coloanele pridvorului au suferit simplificari grosolane si doar recent cateva icoane au fost repuse pe fatada, insa nu se compara cu cele originale. Disparitia s-a datorat, posibil, stabilirii in Dealul Patriarhiei a sediului parlamentului comunist – Marea Adunare Nationala.
In 1945, Regele Mihai era liderul unei tari inconjurate de republici sovietice sau populare. De la Patriarhie, urma sa ajunga la Palatul Regal de pe Calea Victoriei, unde avea sa se desfasoare festivitatea. De aici incep pozele in premiera.
In curtea Palatului fusese amenajata o tribuna pentru oficialitati. Toti membrii Guvernului erau prezenti, imbracati in tinuta oficiala.
Se observa fatada noului Palat Regal, existent si astazi, dar sub forma unui Muzeu de Arta. Cine are bani, poate organiza sindrofii chiar in Sala Tronului, deoarece in Romania, memoria trecutului este calcata in picioare constant.
Un element mai de detaliu in poza de epoca este prezenta cifrului regal – monograma Regelui. Aceasta consta intr-o cruce formata din „M”-uri incoronate (am incercat o reproducere a modelului in stanga). Varianta simplificata a cifrului (dreapta) a fost folosita si de Armata Romana in al Doilea Razboi Mondial.
In a doua fotografie, premierul Groza (stanga) alaturi de Gheorghe Tatarascu, vicepremier si ministru de Externe, asteapta aparitia Regelui. Sunt flancati de alti demnitari si de militari.
Pe fundal se observa o pancarta rotunda cu stema Regatului Romaniei, varianta mijlocie. Pe langa versiunea in culori, stema – din metal – se gasea si deasupra intrarilor in Palatul Regal. Stemele de la Palat au fost distruse pe 1 Ianuarie 1948, prima zi a noii Republici Populare Romane. In dreapta, o stema regala metalica de la Palatul Cotroceni.
In continuare, prim-planuri cu membrii Guvernului. Comunistii la frac si joben – tinuta specific burgheza – erau o aparitie neobisnuita. De la stanga la dreapta: Lucretiu Patrascanu, ministrul Justitiei, Teohari Georgescu, ministrul de Interne, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul Comunicatiilor si Lucrarilor Publice, persoana neidentificata si Stefan Voitec, ministrul Educatiei Nationale.
Prim-secretarul PMR, Gheorghiu-Dej si Ministrul Invatamantului, Voitec, la Adunarea Generala a ONU, in 1960. Aveau puterea deplina in Republica Populara Romina. Foto: LIFE.
Patrascanu a fost ucis de proprii tovarasi de partid in 1954, Teohari Georgescu a fost epurat in 1952, acuzat fiind de „deviationism de dreapta”, Gheorghiu-Dej a ajuns liderul Republicii Populare Romane, iar Voitec si-a continuat cariera fulminanta, devenind Membru al Academiei RSR. Peste ani, el i-a inmanatprimului Presedinte al RSR, Nicolae Ceausescu, sceptrul prezidential, in 1974.
Referitor la tinuta foarte eleganta a membrilor Guvernului, aceasta era una „standard” pentru evenimente solemne de rangul celebrarii Zilei Nationale. Automat, membrii Executivului primeau Ordinul „Coroana Romaniei”, a carui placheta o purtau la frac. In doar trei ani, fracurile si jobenele urmau sa fie inlcouite de costumul saracacios fara cravata si basca proletara, iar Ziua Nationala – mutata la 23 August.
Ultima fotografie din setul „10 Mai 1945” prezinta cealalta parte a tribunei oficiale, cu alti ministri si secretari de stat, militari si persoane importante la acea vreme.
In acelasi timp, putin mai jos pe Calea Victoriei, Palatul Postelor (Muzeul de Istorie) era ornat cu un slogan taios: „Moarte criminalilor de razboi!” – poporul cerea razbunare, se pare.
n zilele noastre, Palatul Regal este linistit, fiind luat cu asalt doar in cadrul Noptii Muzeelor (eveniment anual). Langa el, nu este nicio pancarta care sa aminteasca macar de importanta edificiului. Panorama este realizata dinbalconul central al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, de peste drum.
Inchei cu niste consideratii personale. Frica de simbolurile monarhice a fost atat de mare la guvernantii post-decembristi, incat Ziua Independentei, 10 Mai, a fost si este ignorata an de an. Nici macar sarbatoare nationala nu este declarata, daramite sa fie repusa in drepturi ca Zi Nationala! Exista o lupta inutila, insa, de declarare a zilei de 24 Ianuarie (Unirea Principatelor) ca zi nationala.
De asemenea, Jurnalul National duce o campanie de redenumire a Pietei Constitutiei in „Piata Al. I. Cuza” si a bulevardului Libertatii in „bd. Al. I. Cuza”, in conditiile in care un bulevard cu aceasta denumire exista deja. Mai mult, exista si strada Cuza-Voda. Ca atare, „Printul Unirii” (sintagma bolnavicioasa) este singura personalitate care beneficiaza de doua strazi numite dupa ea. Ajunge cu avantul comunistoid de a bate moneda pe un personaj istoric la infinit!
In aceeasi linie, in vreme ce de 24 Ianuarie se depun coroane de flori, nu am vazut niciun oficial roman ca de 10 Mai sa faca vreun gest de respect fata de fondatorul Romaniei moderne, Regele Carol I, de pilda, sa puna macar o floare pe mormantul Sau. De 10 Mai, necropola regala de la Curtea de Arges este pustie, iar mormantul neluminat al primului Rege este marginit de gunoaie: sticle de plastic, ambalaje, etc. Aceasta este recunostinta celor din prezent fata de marii oameni ai trecutului.
Germania si Austria, de exemplu, sunt republici in zilele noastre, insa trecutul imperial este cinstit. Va invit sa vizitati, de exemplu, necropola din catacombele Domului din Berlin, dupa care sa faceti o excursie la Curtea de Arges. Concluziile le veti trage singuri.
