Un oraş lîngă Bucureşti

Chiar este un oraş lîngă noi. Se cheamă Otopeni.

Ba să fim cinstiţi: sînt mai multe. Buftea şi Voluntari, de exemplu, sînt oraşe şi ele. Dar n-arată ca Otopeniul. Nu ştiu cum a reuşit, dar Otopeniul e cel mai curat şi civilizat oraş din toată zona noastră. Bucureştiul ar avea de unde să ia exemplu de la Otopeni.

Nu vreau să zic că pe străzile Otopeniului curge lapte şi miere; dar să ştiţi că le-am văzut măturate şi spălate cît e ziua de mare. Nu vreau să zic că Otopeniul e un oraş ieftin; are magazine puţine şi scumpe, nu are nici un supermarket cît-de-cît (otopenarii sînt obişnuiţi să-şi facă cumpărăturile din oraş, adică din Bucureşti). Nu are multe lucruri, cum ar fi spital sau judecătorie; dar nu le are pentru că a devenit oraş de nici zece ani; înainte era doar o comună.

Care e secretul Otopeniului? Mulţi zic că bogăţia – e unul dintre cele mai bogate oraşe din ţară. Aeroportul Internaţional şi nenumărate firme varsă bani buni la bugetul Otopeniului. Dar şi Voluntariul are la fel de multe firme contribuabile – şi arată jalnic, şi mizerabil.

Să fie stabilitatea politică, atunci, secretul? Otopeniul îşi re-alege, cu ochii-nchişi, Primarul de vreo trei mandate-ncoace.

Nu ştiu – şi nici nu-mi pasă. Ştiu doar că, de fiecare dată cînd am drum prin Otopeni, văd un oraş curat, sigur şi chiar frumuşel.

Otopeniul mai are multe de făcut; trebuie să-şi rezolve problema transportului – mai bine zis, problema legăturii cu Bucureştiul (sau Bucureştiul trebuie să-şi rezolve problema accesului? – am văzut cozi la intrarea în Bucureşti care începeau din Otopeni!). E greu să ajungi în oraş; trebuie să ieşi pe Centură sau să ocoleşti pe la Aeroport – fiindcă din centrul Otopeniului nu ai cum să faci stînga şi s-o iei spre Bucureşti; DN1 nu poate fi traversat cu maşina.

Pînă una-alta, dacă treceţi prin Otopeni, uitaţi-vă bine: civilizaţia publică e posibilă.