Popas pe Strada Sfinţii Apostoli

Şerpuind prin zona joasă a cartierului Uranus, strada Sfinţii Apostoli a avut şi ea un destin dramatic, fiind afectată în mare parte de tăvălugul demolărilor pornite în 1982, în vederea construirii Casei Republicii. A fost secţionată de 2 ori de către bulevardele Unirii şi Naţiunile Unite.

Conform hărţii din 1969, strada pornea din Izvor şi se termina în bulevardul Coşbuc, având o lungime de circa 1 km şi 4 cotituri principale:

Prima stradă cu care se intersecta era Mihai Vodă, de unde avem o imagine – str. Sfinţii Apostoli vine din stânga (foto Dan Vartanian)

Între străzile Mihai Vodă şi Sapienţei se afla imobilul de la nr. 8, construit în stil eclectic (foto Gh. Leahu)

În continuare, avem o imagine de dincolo de strada Sapienţei, către Mihai Vodă. În clădirea din stânga, cu bovindou, a funcţionat o vreme Institutul de Ştiinţe Pedagogice (foto DV):

O altă clădire valoroasă, ce a aparţinut Ministerului Agriculturii, se afla (presupun) la nr. 18 (foto Gh. Leahu)

Se pare că tot aici fusese cândva, mai demult, Casa Copilului. Iată şi o vedere de colţ:

Ca prin minune, un bloc cu 3 etaje de la nr. 19 (pe latura opusă) a scăpat întreg, la limita celor 2 bulevarde (posibil să fi fost construit în anii ’50)

Imediat după aceea, strada vira la stânga şi intersecta începutul străzii Bateriilor, de unde avem o fotografie a dlui Vartanian (sunt prinse în cadru imobilele de la numerele 23-25):

Următoarea stradă, spre stânga, se numea Căpitan Feraru Rafael; în acest loc, strada cotea la dreapta cu circa 30 de grade. Imediat după intersecţie, pe stânga se găsea Biserica Sfinţii Apostoli, care a avut norocul să scape nevătămată. Iat-o văzută de sus (fotografia aparţine dlui Andrei Pandele, din cartea sa „Casa Poporului – un sfârşit în marmură”)

Tot aici observăm şi imobilul înalt cu 6 etaje, de la colţul cu str. Vânători. Dacă pe vremuri la parterul său era o tutungerie, acum tot acolo se găseşte o farmacie. Iată cum arată acest imobil de la sol:

Pe colţul opus, în locul caselor demolate aberant (fiindcă nu stăteau în calea nici unui obiectiv), s-a construit în ultimii ani un bloc modern cu 6 etaje, placat cu marmură. Dacă în locul fiecărei case distruse s-ar construi ceva frumos, sincer nu mi-ar părea rău de ceea ce s-a pierdut:

Pe partea stângă a străzii, cum mergem spre Rahova, au rămas în picioare clădiri vechi şi impunătoare (deşi unele se află într-o stare şubredă – vezi bulina roşie aplicată la nr. 35). Este cel mai lung segment al străzii care a supravieţuit întreg:

Pe partea dreaptă avem o clădire lungă cu un etaj, aflată la nr. 44, care ajunge până la colţul cu strada Apolodor:

Iată şi colţul opus, către Piaţa Naţiunilor (imobil în stil baroc):

Pe stânga, după intersecţia cu str. Apolodor, se află Restaurantul Bucur (un nume celebru), fost Hanul Berarilor, construit între 1910-1914:

Din păcate, pe partea dreaptă avem iar o zonă demolată, în locul căreia s-a format un scuar. Nu se ştie exact dacă imobilele au fost afectate de cutremur, ori a fost tot o decizie aberantă, ca atâtea altele. Ceea ce se vede în spate e un imobil lung aflat cândva pe str. Andromeda:

După restaurant avem imobilul de la nr. 41, cu 3 etaje, ultimul din acest segment care a scăpat întreg:

Apoi, str. Sfinţii Apostoli virează mult la stânga şi se pierde undeva în spatele Palatului Justiţiei; dar acesta nu e traseul istoric adevărat al străzii de care ne ocupăm. În realitate, ea mergea până la colţul cu str. Artei, după care vira la dreapta cam 30 de grade, ajungând la intersecţia cu Orfeu (stânga) şi Emigrantului (dreapta). Nu avem imagini din acea zonă. Pe urmă vira iar stânga 20-25 grade, ieşind în calea Rahovei.

Pe colțul de vest al acestei intersecții se afla o casă veche cu etaj, astăzi dispărută. În stânga imaginii se vede un corp din actualul liceu Eminescu:

Dincolo de intersecţie, str. Sfinţii Apostoli continuă sub numele de Silvestri. Pe partea stângă am descoperit o clădire, frumos renovată, cu o plăcuţă memorială pe ea:

Pe plăcuţă scrie că acolo a locuit Corneliu M. Popescu (1958-1977). Probabil că majoritatea nu aţi auzit de el: a fost un elev foarte talentat, genial traducător de limbă engleză, remarcat la numeroase congrese şi olimpiade internaţionale, începând din 1971. A tradus în engleză majoritatea operei lui Eminescu, dar a avut o soartă tragică – a căzut victimă cutremurului din 4 martie 1977 (desigur, într-o altă locaţie) la vârsta de 19 ani, pe când se pregătea să intre la Medicină.

În continuare, tot pe stînga se află noua alee de acces către biserica Sf. Ilie, ajunsă aici după o translatare de 51 de metri:

După biserică, la vechiul nr. 77, se află o clădire mică cu etaj, în stil neo-românesc:

Iar în final, str. Sfinţii Apostoli ajunge în bd. George Coşbuc, de unde avem o imagine, la colţul dinspre Piaţa Unirii:

Sper că nu am omis nimic important în cadrul prezentării. Dacă există totuşi vreun amănunt ce merită semnalat, aştept sugestiile voastre.