(click pe imagine pentru marire)
Si revenim la Margaret Bourke-White. Probabil ca dupa ce a fotografiat fatada Palatului BNR, a mers pe langa cladire si a ajuns in fata pasajului Macca – Villacrosse. L-a fotografiat si a mers mai departe…
Cand doamna jurnalist a apasat butonul aparatului, ansamblul arhitectural avea deja aproape 50 de ani. Povestea incepe insa cu ceva mai mult de doua veacuri inainte. In secolul XVIII, pe acest spatiu se ridica Hanul Campineanu – in fond, hanurile si bisericile ocupau la acea vreme in mare masura zona considerata azi Centrul Vechi. Pe la 1843, arhitectul spaniol Xavier Villacrosse, devine proprietar al hanului, in urma casatoriei sale cu Polixenia, fiica lui Petros Serafim, important om al Bucurestilor de inceput de secol XIX.
Peste o jumatate de veac, se pune problema realizarii unui pasaj care sa usureze comunicarea dintre Palatul BNR si Calea Victoriei, iar proiectul ii este incredintat lui Felix Xenopol. Acesta isi duce la bun sfarsit misiunea, iar in 1891, pasajul este inaugurat. Cele doua ramuri ale sale purtau numele de Villacrosse si Macca (acesta din urma fiind cumnatul arhitectului spaniol).
In acest pasaj a functionat o vreme si bursa de valori din Bucuresti, pana sa isi ridice elegantul sediu din apropiere. Daca in perioada comunista, pasajul a purtat denumirea de ”Bijuteria” (de la magazinul omonim), dupa 1989 a revenit la numele sau initial. Astazi, (inca) mai este un loc de admirat frumusetea vechiului oras, cel neafumat de narghilele si nepazit de mumii de faraoni.
