Străzile închise ale lui Ceauşescu

 

Cartierul Primăverii

După jumătatea anilor 80 cartierul Primăverii a devenit o zonă interzisă traficului. Zona de protecţie se întindea atît de mult, încît ajunsese să cuprindă chiar şi Calea Floreasca, între Automatica şi Fabrica de Glucoză; traficul era deviat pe Barbu Văcărescu:

Zona mai închisă la culoare este aceea interzisă accesului public – pietonal sau auto. În zona deschisă la culoare pietonii puteau merge – dacă-i îndemna inima…

Grozăveşti – Cotroceni

Chiar dacă nu ştim încă ce anume făcea Ceauşescu la Cotroceni, se pare că era suficient de interesat de Palat – îndeajuns ca să-l rupă de restul oraşului, în ultimii săi ani. Aşadar, străzile ce-nconjurau Palatul au fost închise traficului auto. Podul Cotroceni, la betonarea albiei Dîmboviţei, nici nu a mai fost construit (se prevăzuse doar pasarela pietonală de la ICECHIM). Cică lui Ceauşescu i-ar fi plăcut şi să unească Grădina Botanică cu parcul Palatului.

Şoseaua Grozăveşti nu a fost doar închisă, ci şi dezafectată. Traficul a fost împins pe noua arteră ce mergea pe la Apaca – bulevardul Vasile Milea de azi.

Centrul Civic

Aici totul a fost simplu: ras şi închis. Zona închisă traficului auto (evidenţiată cu culoarea deschisă) era imensă, pur şi simplu imensă. Piaţa Unirii era închisă complet maşinilor – şi fireşte transportului public de suprafaţă. Imensul şantier a făcut victime colaterale: bulevardul George Coşbuc (neafectat direct de demolări) nu putea fi folosit decît de rievrani – pentru că ieşirea sa în Piaţa Unirii era blocată. Şoselele Tudor Vladimirescu şi Panduri au devenit drumuri desfundate, care duceau înspre şantiere.

Şantierul Centrului Civic se-ntindea şi înspre Răsărit, către nou-creata piaţă Alba Iulia. Despre străzile închise complet sau parţial traficului auto în acea zonă nu ştiu mare lucru, aşa că vă arăt doar întinderea demolărilor (am mai vorbit aici):

Să mai spunem că orice deplasare bucureşteană a lui Ceauşescu presupunea blocarea completă traficului. Dacă mergea la Aeroport, circulaţia pe DN1 se închidea cel puţin juma’ de oră.

În vara lui 1989, cînd pe Calea Victoriei s-au schimbat borduri şi s-a schimbat asfaltul, circulaţia auto a fost oprită complet, şi a rămas oprită cîteva luni bune după închiderea şantierului.