“Civilizatia unui popor se masoara in numarul de kilometri de cale ferata” sau cel putin asa credeau oamenii vremii cand in octombrie 1869 se dadea in folosinta prima gara din Bucuresci de catre concesiunea engleza J.T. Barkley si J. Staniforth. Se implineau 44 de ani de la darea in folosinta a primei linii de cale ferata din lume ce facea legatura intre Stockton si Darlington.
Te-am rugat sa ne intalnim la Fantana Zodiac, in fata Parcului Carol, mi se parea o zona pitoreasca si in plus nu departe de Piata Unirii. Urcam incet, incet dealul Filaretului si inca nu poti crede ca in Bucurestiul asta asezat in zona de campie poti gafai. Vremea e frumoasa si cred ca vom savura o cafea in timp ce ne uitam peste drum, la o cladire aparent banala.
Ei bine, e chiar prima gara a Bucurestiului, Gara Filaret. Constructia ei a inceput simultan cu gara Giurgiului, defapt scopul a fost legarea lor printr-un drum de fier. Cladirea a fost conceputa ca o gara de tip terminus, avand o forma de “U”. Legatura pe cale ferata s-a facut dispre Giurgiu deoarece era mai usor si ieftin sa transporti materialele de import pe Dunare.
Fatada era decorata cu caramida aparenta de culoare rosie, un material specific pentru constructia garilor in acea perioada. Arhitectura, si normal, era de inspiratie engleza. Intr-o poza recenta se vede cladirea vaduvita de caramida rosie si de aglomeratia de geamuri si geamlacuri de pe fatada centrala.
In acelasi an, 1869 incepuse si constructia Garei (sic!) Targoviste (Gara de Nord) finalizata 3 ani mai tarziu diminuand foarte mult importanta Filaretului. La numai 3 luni de la deschiderea Garii Targoviste s-a finalizat legatura cu Gara Filaret prin Gara Cotroceni, o distanta de aproximativ 7 kilometri de cale ferata ceea ce a constituit multa vreme centura feroviara a capitalei.
Doar trei ani a durat perioada de glorie a Garii Filaret, principala legatura cu Occidentul, pe Dunare. Dupa deschiderea Garii Targoviste era mai putin costisitor si mai rapid sa ajungi in Europa cu trenul. Treptat gara a inceput sa isi piarda din importanta devenind dupa 1895 o linie de interes local. Pe cat de greu a fost infaptuita aceasta linie pe atat de usor a fost uitata. Dosarul constructiei acestei linii este probabil unul dintre cele mai voluminoase datorita discutiilor interminabile purtate pentru executarea ei. Cuza se pare ca a aprobat acest proiect in perioada vacantei parlamentare (un lucru neconstitutional, dealtfel) pentru a nu mai lasa “capetele luminate” sa se chibzuiasca la infinit.
Mai tarziu, spre anii 60 linia a fost desfiintata iar gara a fost transformata in autogara.
Urmatoarea oprire: Gara de Nord!
