Cum poate o cladire sa schimbe destinul unui oras[1] si – la limita – al unei tari intregi?

Ministerul roman al Culturii şi Cultelor a anuntat ca va incepe elaborarea un proiect complex privind deschiderea unei filiale a celebrului muzeu Guggenheim la Bucureşti. Recent[2], oficiali din ministerul Culturii, s-au intalnit in Austria cu directorul muzeului, Thomas Krens. Autorităţile din peste 140 de oraşe din toată lumea au depus solicitări pentru deschiderea unui Muzeu Guggenheim. Romania ar putea deveni prima ţară din estul Europei care ar intra in circuitul muzeal Guggenheim. Pe langa sediul central de la New York, filiale Guggenheim există la Bilbao, Berlin, Veneţia şi Las Vegas.

In aceasta lucrare mi-am propus sa formulez cateva intrebari si sa survolez stratosferic raspunsurile la cateva dintre ele: care e miza de imagine(, economica, financiara, politica, diplomatica, culturala, etc.) la scara regionala, europeana si globala, a deschiderii unui muzeu Guggenheim la Bucuresti? Si, mai ales, ce rol are arhitectura in ecuatia unui muzeu Guggenheim la Bucuresti tinand cont de « antecedentele » altor orase – mai cu seama Bilbao? Care sunt relatiile dintre o arhitectura exceptionala pe de-o parte si modelele (postmoderne) de business[3], managementul urban, tehnologia informatiei si branding-ul de tara (si, mai nou, de… oras-stat)?

 Foarte scurta istorie a muzeului Guggenheim

Infiintat in anul 1937 in New York din initiativa colectionarului Solomon R. Guggenheim[4], muzeul Guggenheim este considerat prima institutie mondiala de acest fel, cu cinci muzee aflate in New York (sediul central), Venetia, Berlin, Bilbao si Las Vegas. Fondul de exponate reuneste un numar de sase colectii particulare, care au fost integrate treptat, de-a lungul a 70 de ani.

Initiatorul, Solomon R. Guggenheim provine dintr-o familie de producatori de otel. Preocuparea sa de a colectiona lucrari de arta dateaza din anul 1927, cand a cunoscut-o pe baroneasa de origine germana Hilla Rebay (ea insasi pictorita si in acelasi timp o sustinatoare a tendintelor avangardiste provenite din randurile artistilor reprezentanti ai artei abstracte europene). Hilla Rebay a fost prima directoare a muzeului Guggenheim, initial, sub numele de „Museum of Non-Objective Art„. Ea a pus piatra de fundament a acestui muzeu prin integrarea operelor lui Wassily Kandinsky alaturi de cele ale altor maestrii ai artei abstracte. Contributia hotaratoare a fost cea din partea colectionarei Kathrina Dreier – prietena cu Marcel Duchamp, si anume prin lucrari cunoscute ale lui Constantin Brancusi, Jean Arp, Juan Gris si Kurt Schwitters. Ulterior colectiei i-a fost impregnat un anumit caracter european datorat seriei lucrarilor achizitionate prin doi dealeri germani. Colectiile lui Walter Nierendorf si Justin Thannhauser au contribuit substantial la completarea colectiei Guggenheim cu exponate de referinta ale artei moderne, cum sunt cele ale lui Paul Klee, cat si ale grupului de reprezentanti ai curentului impresionismului francez  si a celui post-impresionist, in mod special Cezanne, Renoir si Manet. Colectiei Guggenheim i s-au adaugat si cele mai importante lucrari ale lui Max Beckmann, reprezentant al impresionismului german.

Muzeul Guggenheim reprezinta pentru arta secolului al XX-lea o realizare fara precedent, prin numarul impresionant de opere de arta ce-l insumeaza, cat si prin focusarea asupra unei grupe de artisti de exceptie: Edouard Manet, Paul Cezanne, Henri Matisse, Wassily Kandinsky, Constantin Brancusi, Pablo Picasso, Marc Chagall, Piet Mondrian, Joan Miro si Alexander Calder. Arta plastica de dupa 1945 si pana in prezent este reprezentata in cadrul colectiei, de lucrari ce apartin expresionismului abstract american (Mark Rothko), pop art (Warhol, Dine Oldenburg, Matthew Barney) si arta minimala (Carl Andre, Richard Serra, Roni Horn) precum si a reprezentatilor artei europene (Mario Merz, Joseph Beuys, Georg Baselitz, Andreas Gursky).

Dar, nu numai calitatile exceptionale ale colectiei subliniaza imaginea acesteia, ci si istoricul procesului de achizitionare si integrare al exponatelor. Este de remarcat drumul sinuos parcurs de la primul moment al infiriparii ideii unei colectii individuale si pana la realizarea  unui muzeu mondial – present-day museum, care raspunde cu promptitudine cererilor lumii globalizate ale artei secolului nostru.

Arhitectura

Conform traditiei initiate de Frank Lloyd Wright, creatorul formei cladirii muzeului, ridicat intre anii1943-1959 in New York, pe Fifth Avenue, Thomas Krens directorul Muzeului Guggenheim a comandat in anul 1989 mai multor arhitecti, printre care Hans Hollein si Frank Gehry proiectarea si construirea celorlalte muzee din Europa si America. Odata cu realizarea acestor proiecte au fost accentuate  perceperea si rolul arhitecturii moderne. Si aici este de remarcant drumul parcurs de la inaugurarea Muzeului din Bilbao de catre Frank Gehry, la planurile pentru muzeul din Rio de Janerio (Jean Nouvel), Taichung, Taiwan (Zaha Hadid) pana, mai recent pentru Guadalajara in Mexico (Enrique Norten).

Bilbao si strategia de (re-)branding a Tarii Bascilor

Eliberata (ca si Romania) de stransoarea unei dictaturi – cea franchista – provincia spaniola isi regaseste statutul de autonomie si isi recroieste destinul: economia si relatiile cu restul Europei. La inceputul anilor ’80 ai secolului trecut, bascii au decis sa-si reorienteze economia din industriala in post-industriala si orientata pe servicii, incercand sa se pozitioneze intr-o forta dominanta in nordul iberic care priveste spre Atlantic.

Muzeul Guggenheim din Bilbao se inaugureaza in 1997. Orasul costier basc a urmat partial modelul Barcelonei, care a are o lunga istorie de competitie cu Madridul pentru statutul de capitalidad.

Bilbao ca si Barcelona si Copenhaga conduc in topul oraselor europene care utilizeaza cu succes arhitectura si designul urban pentru a-si promova imaginea de orase-state emergente.

In Europa fortele globalizarii si manifestarea lor “locala”, Uniunea Europeana, fac mai putin relevante granitele nationale, iar statul-natiune are tendinta de a se dizolva in orase-state. In jurul noilor orase-state au aparut si se dezvolta puternic 16 zone independente, care includ Catalunia, Flandra, Lombardia, Jura, nordul Danemarcei si “fatada Atlanticului” (zona de coasta care se intinde din Bretania pana in nordul Spaniei, unde se afla si orasul Bilbao), ce nu mai gandesc despre sine (si de un timp nici nu mai actioneaza) ca avanposturi provinciale subordonate vechilor capitale nationale.

Bilbao (oras de 400.000 de locuitori si capitala a unei tarisoare[5] de 2,2 milioane), a avut timp berechet sa studieze cazul Barcelonei care a folosit si ea designul si arhitectura pentru a se redefini. Parte a Spaniei (tara cu o istorie framantata si bogata), Bilbao – port la Atlantic – devine un oras cu adevarat important la scara internationala de-abia dupa ce se imbogateste cu stralucitorul – la figurat si la propriu – muzeu Guggenheim, proiectat de arhitectul Frank Gehry.

Construit pe 32.500 de metri patrati chiar in centru, pe malul raului Nervión, partea cea mai de jos al muzeului ajunge la 16 metri sub nivelul orasului Bilbao. O parte din zona sudica a muzeului aproape atinge masivul Puente de La Salve, una din caile principale de acces in oras.

Cladirea in sine este o extraordinara combinatie de forme care se interconecteaza. Blocuri octogonale din calcar contrasteaza cu forme curbe si indoite acoperite cu foite din titanium[6]. Pereti-perdea din sticla ofera cladirii lumina si transparenta de care are nevoie.

Fiind produsul unei complexitati matematice, piatra sinuoasa, sticla si curburile din titanium au fost proiectate cu ajutorul computerelor. Placile de titanium cu grosimea de jumatate de milimetru, care acopera suprafata intregii cladiri – precum solzii un peste – sunt garantate o suta de ani. In ansamblu, amprenta creatiei lui Gehry creaza o structura spectaculoasa, de mare vizibilitate, ce are prezenta unei uriase sculpturi proiectate pe canavaua orasului.

 Muzeul se constituie intr-un soi de “cal troian”, in sensul cel mai pozitiv al termenului, aducand cu el multe alte lucruri bune. Zidurile ondulande, poleite cu titanium, ale lui Gehry se traduc acum in politica economica pentru intreprinzatorii basci care incearca sa « muste » cat mai mult din Big Banana.

Muzeul Guggenheim a devenit astfel, potrivit lui Jon Azua, presedinte al Enovatinglab din Bilbao, « primul simbol si proiect principal care va face sa se intample toate celelalte proiecte si decizii, spre a crea o viziune convingatoare despre Tara Bascilor ».

Arhitectul

Pentru cei mai multi cunoscatori, Gehry va ramane arhitectul care a gasit noi modalitati de a transforma cubul modernist, care este forma majoritatii cladirilor recente, combinand abstractul cu obisnuitul intr-un fel care este in intregime functional. Pana acum muzeul Guugenheim din Bilbao este expresia cea mai vestita a viziunii sale.

Nascut in anii Marii Crize in Toronto (Canada) si emigrat la Los Angeles, in SUA, impreuna cu familia sa foarte saraca, pe cand avea 17 ani, Frank Gehry a studiat initial artele la University of Southern California. Gehry, azi in varsta de 78 de ani, nu stie sa deschida un computer, dar a acceptat ideea sa foloseasca un software 3-D de productie frantuzeasca, Catia, realizat de firma Dassault Systems si utilizat in proiectarea aeronautica, pentru a face construibile formele ondulate, spectaculoase si foarte atipice ale proiectelor sale, inclusiv ale cladirii muzeului Guggenheim gandita de el.

Poate chiar mai important pentru alti arhitecti este faptul ca softul mentionat poate fi utilizat de contractori pentru a produce masuratori exacte ale otelului, lemnului si ale altor materiale necesare intr-un proiect. Legand zeci de furnizori intr-o singura platforma software, constructia cladirilor complexe devine cu mult mai eficienta, prin re-crearea procesului de constructie. Mai mult decat atat, IBM si Dassault Systems au format un parteneriat cu scopul de a promova impreuna o versiune modificata pentru arhitectura a programului Catia.

 La ce bun un muzeu Guggenheim la Bucuresti?

In ultimii ani s-a vorbit insistent (de cele mai multe ori cu amatorism si incompetenta) despre « brandingul de tara » fara a se reusi mare lucru din pacate, asa cum era de altfel usor de anticipat. 

Un muzeu Guggenheim la Bucuresti ar putea reda increderea de sine si sa constituie punctul de start al unei regenerari reale a orasului, intr-un mod similar cu felul in care acestea au reusit la Bilbao. Acesta ar fi un semnal al inceputului unei noi perioade economice, semnalizand europenizarea si internationalizarea orasului meu natal, facandu-l apt de a intra in competitie cu alte capitale ale Europei si ale lumii.

Bibliografie

 1. “History.” Guggenheim Museum: New York. 9 noiembrie 2006. http://www.guggenheim.org

2. Rebay, Hilla. Art of Tomorrow: Hilla Rebay and Solomon R. Guggenheim. New York: Guggenheim Museum, 2005

3. Coosje Van Bruggen, Frank O. Gehry Frank O. Gehry: Guggenheim Museum Bilbao. Harry N. Abrams (martie 1998)

4. Gerardo del Cerro Santamaría Bilbao: Basque Pathways to Globalization. (Current Research in Urban and Regional Studies)

Elsevier Science (11 ianuarie 2007)

5. Nigel Morgan, Annette Pritchard, Roger Pride Destination Branding: Creating the unique destination proposition. Butterworth-Heinemann;  a 2-a editie (29 iulie 2004)

 Geo Scripcariu este Managing Partner al agentiei de comunicare full-services BT Public Relations

[1] „Leaderii civici au responsabilitatea sa lase in urma lor orase mai marete si mai frumoase decat cele pe care le-au mostenit” – Primarul Rudolph Giuliani la o conferinta de presa a municipalitatii NYC, in 28 noiembrie 2000

[2] in luna februarie 2007

[3] “Un model de business este o unealta conceptuala care contine un set mare de elemente si relatiile dintre ele, si permite formularea logicii afacerii unei anumite firme. Este descrierea valorii pe care compania o ofera unuia sau mai multor segmente de clienti si a arhitecturii firmei si a retelei de parteneri pentru crearea, marketingul si livrarea acestei valori si a capitalului relational pentru a genera fluxuri de profit si venituri sustenabile.” Osterwalder, Pigneur si Tucci (2005)

[4] Solomon Robert Guggenheim – om de afaceri, colectionar de arta, filantrop. Nascut in 2 februarie 1861, la Philadelphia, Pennsylvania. Dupa studii la Zurich, devine partener intr-o companie elvetiana de import de ace de cusut, demarata de tatal sau, Meyer Guggenheim. La revenirea sa in SUA a lucrat in mai multe pozitii ale afacerii familiei sale, din domeniul minier, fondand Yukon Gold Company in Alaska. S-a pensionat in 1919 pentru a se devota in intregime pasiunii sale de colectionare a artei moderne, infiintand in 1937 fundatia Solomon R. Guggenheim, cu misiunea de a promova arta moderna.  Muzeul Solomon R.

Guggenheim, infiintat la New York in 1937, se muta in 1959 intr-o cladire proiectata de Frank Lloyd Wright. Guggenheim moare in 3 noiembrie 1949, la Long Island, New York. 

[5] Tara Bascilor – cunoascuta pana un demult mai curand pentru “terorismul basc”, dar care are in realitate o cultura distincta si unde se vorbeste cea mai veche limba din Europa, Euskara. Exista mari sanse ca aici sa se gaseasca cea mai veche natiune din Europa.

[6] precum placutele de protectie termica ce acopera naveta spatiala americana, si care au interesante proprietati optice, schimbandu-si nuanta in functie de iluminarea solara in diverse momente ale zilei

(„eseul cititorului” este rubrica ta. Poti trimite eseurile spre publicare la adresa adimajuru@gmail.com Vom raspunde oricaror subiecte legate de urban, publicandu-le apoi pe portal)