Ajuns biologic la deplina maturitate încerc să fac o radiografie a ţării unde m-am născut.
Dincolo de farmecul ei balcanic şi de personajele pitoreşti pe care le-am întâlnit în toate peregrinările mele prin ţară, România mi-a lăsat mereu impresia unei insule pierdute pe continentul european.
Nici integrarea în NATO şi UE nu a adus schimbări de profunzime acestei ţări ce pare damnată. Un destin previzibil care îmi aminteşte de cuvintele domnitorului George Bibescu de la 1842: „soarta acestei ţări este de a fi în veci smerită”.
Cititorii mei şi-au exprimat de fiecare dată consternarea faţă de indiferenţa autorităţilor şi nedreptăţile trăite zilnic. Să încercăm să facem o sinteză a principalelor cauze care îmi stârnesc starea de perplexitate.
1.Situaţia jalnică a justiţiei. Suntem poate singura ţară în care agresorul este favorizat în faţa victimii sale. Altfel nu se pot explica sub nici o formă tergiversările ad infinitum a unor situaţii de o gravitate enormă pentru cetăţean dar şi pentru economia naţională. La aceasta adăugăm abuzul de putere nesancţionat, întâlnit de la o banală cancelarie de şcoală primară până la cel mai cochet cabinet din anumite ministere, iar funcţionarii oneşti luptă cu morile de vânt ca să sancţioneze superiorii corupţi, fapt ce demonstrează că trăim într-o lume anormală unde eforturile în loc să se concretizeze în sancţionarea ilegalităţilor, se cheltuiesc în impunerea unei normalităţi.
Această protecţie a infracţionalităţii a născut o corupţie fără precedent şi enumerăm câteva fapte care umflă conturile unor judecători şi procurori corupţi: restituirea unor case care nu au aparţinut niciodată celor care le revendică şi falimentarea deliberată a multor bănci precum: Bancorex, Dacia Felix, Banca Turco-Română, Dacia Felix, Albina, etc. Cum Ioana Maria Vlas a fost eliberată, putem dormi din nou liniştiţi. Eliberarea ei demonstrează că FNI a fost o afacere „corectă”?!
2. Senzaţia de neschimbare şi de marginalizare a valorilor autentice. Sunt tineri foarte capabili care pleacă în exil, unul tot politic, căci funcţiile cu putere decizională, de la un simplu funcţionar la un ministeriabil, sunt ocupate şi menţinute prin pârghii politice! De aceea, în România, dincolo de salariile mici, aceste valori nu ar putea să se dezvolte.
Numai în SUA există peste o sută de profesori români care predau în mari universităţi şi colegii tocmai pentru că în ţara lor nu i-a consultat nimeni într-un program economic sau de prognoză. Această hemoragie de valori nu cred că se va opri curând. Viitoarele alegeri pentru Bucureşti arată îngustimea intelectuală a tuturor partidelor prezente. Aceşti candidaţi, care până la urmă lumea îi va vota, nu au nici un plan concret de îmbunătăţire a traficului în capitală sau de sporire a confortului cotidian în cartierele mărginaşe.