Sub acest nume se înţelege o legătura metodică, regulată a unei părţi a corpului cu feşi sau şervete spre a menţine pe loc nişte piese de pansament ( vată, tifon etc. ) sau a menţine nemişcată o parte a corpului.Bandajele au forme diferite: în triangule, în eşarfă, în rectunghiu; bandaj pe piept; bandaj în cravată; în forma crucei de Malta, în T, în frondă; apoi sunt bandajele inamovibile ( silice sau gipsate ).
Bandajele mai servesc pentru: fixarea unui pansament pe o rană;imobilizarea unei fracturi, compresiunea temporară a unei părţi a corpului şi pentru împiedicarea ieşirii herniilor.
Materialul de care ne servim pentru bandaje, poate fi după nevoe: a) simplu de tifon ( pentru plăgi, etc. );b) cauciuc ( pentru compresiunea vasculară );c) Curele cu resorturi: catărămi; pânză groasă ( pentru fracturi, hernii, etc. ).
Bandajele se împart în: simple, compuse şi mecanice, după cum sunt făcute dintr-o singură piesă ( faşă ); mai multe, sau diverse materiale (bandaj herniar ).
1) Pentru bandaje simple întrebuinţăm feşi de tifon lungi până la câţiva metri late de la 2-25cm. aprox.
( după nevoie ).
Acest bandaj ( faşă ) poate fi „tras” în jurul pansamentului pe care-l menţine fie circular, fie în spirală.Aceasta din urmă se întrebuinţează pentru: degete; rădăcina membrelor superioare şi inferioare, etc.
2) Bandajele compuse sunt: „frondele” şi bandajele în T.Primele se întrebuinţează pentru fixarea pansamentelor pe nas şi bărbie.Celelalte pentru pansamentele din zona organelor genitale externe.
3) Bandajele mecanice cuprind: a) Bandaje herniare, formate dintr-o perniţă şi un arc ce înconjoară corpul.Perniţa se potriveşte deasupra orificiului pe unde iese obişnuit hernia.Bandajele ( zise „englezeşti”) au 2 perniţe deci pentru herniile bilaterale; b) Centurile abdominale, confecţionate din pânză groasă, pânză cauciucată, etc. destinate pântecelor slăbite, sau pentru menţinerea vreunui organ abdominal căzut; c) Suspensoarele servesc pentru menţinerea testiculelor în caz de inflamaţii acute sau varicocel; c) Ciorapii elastici au drept scop reducerea varicelor picioarelor ( membrelor inferioare ) şi normalizarea circulaţiei.Trebuesc totuşi scoşi noaptea; e) Pesarul are drept scop să menţină uterul când are tendinţa de a cădea sau a căzut în vagin.Sunt mai multe modele.Cele mai obişnuite sunt cele de cauciuc elastic cu armătura internă din metale.
Bandajele gipsate ( „aparate gipsate” ) sunt aparate ce se pot aplica şi „mula” moi; au întrebuinţare în menţinerea unei fracturi ososase, sau în corectarea membrelor strâmbe ( din naştere sau accidente ).Ca să facem bandaj gipsat ne trebue:
1) Gipsul este o pulbere albă şi foarte higroscopică ( atrage apa ).În contact cu apa se solidifică.
2) Organtin ( o pânză rară şi puţin scrobită ) sau tifon obişnuit.
3) Uneori se pot adăuga bare de fier şi atunci avem un bandaj gipsat armat.
Când la nivelul pielei aplicăm bandajul se află o rană, atunci se lasă acolo, în bandaj, o deschidere şi se zice că e un bandaj gipsat cu ferestre.Bandajele gipsate se fac din feşi, din atele şi din plastroane.
Când e din feşi, se trece faşa prin gips până e toată impregnată şi apoi o punem într-un vas cu apă călduţă ( 2-3 minute ) şi în urmă o scoatem aplicând-o bolnavului dar având grijă să o făţuim şi să o udăm mereu când o rulăm ca să nu rămâe vreo bucată neudată.
Atelele se fac din 8-12 feşi aşezate unele peste altele şi impregnate de gips.
Plastroanele se întrebuinţează la facerea corsetelor gipsate; se fac tot din tifon-pânză, croite anume după măsură şi apoi îmbibate cu gips.Între aparatul gipsat şi piele se aşează un strat izolator.În timpul cât se aplică bandajul cată să fie mulat, adică potrivit tuturor reliefurilor corpului.
