Asa cum anuntam intr-un mic articol acum ceva vreme, Policlinica Coltea si-a gasit sfarsitul, dupa mai bine de un secol de servicii in folosul bucurestenilor si nu numai. Este una din demolarile cele mai controversate de dupa 1989 si multi se intreaba daca era intr-adevar necesara disparitia acestei cladiri. Parerea mea sincera este ca nu. Demolarea a fost relativ musamalizata in ultima perioada.
La 1860, Principatele erau in plin proces de modernizare, o transformare absolut necesara pentru iesirea tarii din Evul Mediu. Printre multe alte schimbari, si sistemul sanitar (daca se putea numi „sistem”) a fost reorganizat.–>
Doctorul Carol Davila (1828-1884) a fondat in anul 1860, langa deja celebrul Spital Coltea cladit de Mihail Cantacuzino, dispensarul cu acelasi nume. Doctorul fusese responsabil cu organizarea serviciului de Ambulanta si ingrijire a ranitilor in timpul Razboiului de Independenta (1877-1878) si in anii ce au urmat, a mai infiintat si alte asezaminte. A colaborat cu Domnitorii Barbu Stirbei si Alexandru Ioan I, precum si cu Regele Carol I. Carol Davila este unul din parintii medicinei romanesti.
Cladirea, care se intindea in lungul strazii Slanic si fiind singurul imobil care se invecina cu Ministerul Agriculturii (construit mai tarziu) pe partea respectiva de strada, se distingea prin stilul simplu dar impunator, tipic pentru epoca respectiva.
La 1860, Policlinica trebuie sa fi parut imensa pe langa casele negustoresti modeste. Sa nu uitam ca pe atunci, bulevardele Carol I si Bratianu nu existau, pe locul lor fiind ulite prafuite. Astfel, Centrul Istoric, asa cum este denumit astazi, ajungea pana la Coltea.
Anii au trecut si in Policlinica Coltea nu s-au mai facut investitii, asfel incat dupa anul 2000, ajunsese intr- stare de paragina deplorabila. Cu toate acestea, demolarea nu era necesara, ci mai degraba consolidarea, renovarea si reamenajarea cu aducerea la standardele normale.
In 1999, Guvernul a hotarat restaurarea Asezamintelor Coltea – Spitalul si Biserica, ajunse intr-o stare avansata de degradare si in pericol de prabusire. Biserica este aproape gata, i s-a adaugat inca o turla, a fost curatata, insa tot se mai lucreaza, iar Spitalul mai are de asteptat. De-abia recent au inceput sa se vada semnele unei „consolidari”, si e de-abia anul 2008. De asemenea, in curtea din spatele Spitalului s-a construit noul Ambulator, un bloc roz care sfideaza arhitectura veche a zonei. „Macar e modern pe dinauntru”, spun unele voci. Bine.
Culmea, firma austriaca responsabila cu reabilitarea complexului Coltea, Siemens AktienGesellschaft Osterreich, nu avea motiv pentru demolarea Policlinicii de pe strada Slanic, intrucat in niciuna din hotararile de Guvern (din 1999 si din 2002) nu se specifica necesitatea demolarii.
Cand in octombrie 2006, s-a anuntat ca Policlinica va fi totusi demolata, unii oameni au protestat, alaturandu-se cadrelor medicale si pacientilor de atunci ai institutiei. Pe langa drama umana, era vorba de un monument istoric, practic primul dispensar modern din Romania.
Primarul Liviu Negoita (PD-L) a emis autorizatia de demolare, pentru ca „nu putea sa nu aprobe”, pe motiv ca dosarul era deja facut si nu existau acte care sa fi dovedit ca imobilul este clasat ca monument istoric. Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu (PNL), a spus ca nu cunoaste problema, iar Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu (PNL), a refuzat sa comenteze, desi mai demult declarase ca demolarea este necesara pentru modernizarea Spitalului, fapt ce venea in contradictie cu textele hotararilor de Guvern.
In 2006, afland de intentia autoritatilor, am fost sa fac niste poze cu Policlinica. Apoi, lunile au trecut si nu se intampla nimic, asa ca am considerat cazul incheiat sau cel putin „inghetat”. Surpriza a venit insa anul acesta, cand intamplator am trecut pe strada Slanic si Policlinica nu mai avea acoperis.
Demolarea propriu-zisa a inceput la finalul lui august 2008, cu distrugerea acoperisului. Am decis sa urmaresc sistematic tot procesul, trecand de cate ori am avut ocazia prin zona.
In saptamanile ce au urmat, muncitorii au demolat cu spor etaj cu etaj, si cu tarnacopul daca a fost nevoie, iar pentru „marele final” s-au adus utilaje speciale. Conform autorizatiei de demolare, aceasta ar fi trebuit sa se incheie pana pe 28 octombrie si era cat pe ce sa nu se respecte termenul.
Ce va aparea pe locul viran al fostei Policlinici? Buna intrebare. Se aude ca o parcare. Asta da modernizare, domnule viitor ex-ministru Nicolaescu!
Cei de la Google au facut o gafa: pe imaginea din satelit, au „taiat” Spitalul Coltea, care este inca in picioare. Policlinica, colorata in verde, este cea disparuta. Punctul rosu marcheaza locul din care am facut fotografiile succesive cu etapele demolarii (plansa cu datele exacte).
In incheiere, schimbul de replici pe care l-am avut cu seful santierului (SS) demolarii de la Coltea. Seful era unul in blugi, cu camasa rozalie si, bineinteles, burta. Un om de mare statura morala:
SS: De ce faceti poze?
Eu: Ca este demolata o cladire. Vreo problema?
SS: Pai uite, mai sunt atatea cladiri noi si frumoase aici. De ce tocmai vechitura asta?
Eu: Pentru ca era monument istoric.
SS: [pe un ton jovial] E na! Lasa ca nu mai e…
Continuu sa fac poze.
SS: [trecand la prsoana a II-a singular] Da’ nu intelegi ca nu e voie??
Eu: Ba din cate stiu eu, este voie, ca e domeniul public.
SS: Si?
Eu: Si pot sa fac poze. Oricum cine stie ce o sa construiti aici…
SS: Eee… uite, eu stiu ce o sa fie si as putea sa-ti spun.
Eu: Da?
SS: Da, dar nu vreau! Haha.
Ma duc la poarta principala, sa prind un unghi mai bun cu excavatoarele.
SS: Pleaca de acolo! Pai ce faci? Du-te pe trotuarul celalalt!!
Eu: Sunt pe strada, nu in curtea spitalului!
SS: Uite, vezi d’aia tu o sa ramai mereu un amarat de fotograf!
Eu: Nasol de mine. Dar oricum am terminat aici. La revedere.
Noul Ambulator roz se ridica falnic dintre ruinele vechii Policlinici, prevestind un viitor roz pentru sistemul sanitar romanesc.
