… Dar nu stiu daca trebuie. Vremurile frumoase ale orasului asta n-o sa se mai intoarca niciodata; s-au incheiat odata cu demolarile, oadata cu construirea Centrului Civic, odata cu distrugerea caselor vechi…
Ce vrem sa ne amintim? Ca orasul asta era unul in care ti-era drag sa traiesti. Ce vrem sa uitam? Santierele nesfirsite din anii 80, frigul, noroiul, praful, cozile.
Cum era Bucurestiul inainte de Revolutie? Urit, foarte urit. Mai urit decit acum.
- Piata Unirii, unde nu se circula deloc (puteai s-o strabati doar cu piciorul, sau cu masina prin Pasaj). Din Piata Alba Iulia (de fapt, de la piata Muncii) si pina la Casa Poporului (mai bine zis pina sus la Puisor) nu avea voie sa circule nici o masina. Si nici un mijloc de transport in comun de suprafrata nu trecea pe-acolo.
- Circurile foamei, care incepusera sa se ridice; pina la Revolutie s-au terminat doar cele de la Unirii, Baneasa, Cotroceni, Floreasca si Delfinului si 23 August. Celelalte au ramas multi ani in picioare ca niste schelete: Vitan, Lujerului, Sura-Mare, Progresului (acum toate malluri), Timpuri-Noi (acum sediu universitar).
- Cartiere noi, ultimele care se ridicasera, care nu aveau nici macar magazine deschise si strazi betonate. Asa era in Aviatiei, in zona Vitan-Traian-Dudesti, in Sebastian-13 Septembrie-Panduri, Virtutii, Brincoveanu…
- Strazi mari pe care nu se mai putea circula deloc, ca Tudor Vladimirescu, Panduri, Brincoveanu; si strazi nou-taiate, pe care treceau doar tramvaie, si care se asfaltau la mult timp dupa ce se deschideau, ca Barbu Vacarescu si Progresului (Trafic Greu). Zone care se inchisesera traficului, ca Primaverii-Floreasca, Cotroceni-Grozavesti, pentru ca erau prea aproape de resedintele lui Ceausescu. Si circulatia care se oprea c-o ora-nainte ca sa treaca el.
- Iesiri de metrou care nu s-au mai folosit niciodata (ca cea de la Sincai, inspre Budapesta), care s-au deschis peste ani (ca cea de la Mihai-Bravu, inspre Abator), care s-au astupat (ca cele de la Unirii, una care iesea la blocul Sitraco si alta inspre Cosbuc/Regina Maria). Statii de metrou care s-au deschis cu intirziere (Brincoveanu, Basarab) sau s-au construit cu intirziere (Romana – unde n-aveai voie la-nceput sa urci/cobori in vagoane decit prin usile de la mijloc, si dupa ‘90, Gorjului)
- Splaiul nou betonat al Dimbovitei, de-a lungul caruia nu mai trecea nici un autobuz, nimic.
- Magazine imense si goale; vechiul magazin Unirea, (care constase intial doar din actuala aripa centrala, imbracata in aluminiu si sticla); asa-zisele magazine ale tineretului – erau pe Dorobanti, in Baneasa la pod, la Unu-Mai, si se construise si ulterior-numitul Junior; magazinele de piese auto, unde gaseai doar stopuri de Dacia; magazinul bulgaresc (cica cu marfa din Bulgaria, insa mereu gol) de pe Dorobanti; magazinele de televizoare unde se gaseau doar aparate radio – si cite si mai cite!
- Hoteluri – ca Dorobanti, Bucuresti si Modern, care aratau ca blocuri obisnuite de beton.
- Mijloace de transport in comun cu tot mai putine geamuri care se deschideau vara (geamurile alea fiind mai scumpe). Si fara nici un fel de incalzire iarna.
- Cai ferate industriale ce intrau adinc in oras: in Regie marfarele faceau manevre tot timpul; calea ferata din Militari se unea cu cea care iesea inspre Giurgiu; ajungeau linii ferate pina in Politehnica; ajungeau pina la santierul Casei Poporului; de asemenea se ajungea si in curtea Pavlionului Expozitional de la Piata Scinteii; si se mai vedeau ramasitele unei vechi linii care unise Gara Obor, Circul, Floreasca si Pipera.
- Arcul de Triumf de mucava ridicat in Piata Scinteii, la intrarea in Complexul Expozitional, care arsese prin ’88…
- Uleiul si zaharul care se dadeau cu ratia. Piinea care nu se gasea lunea. Salamul care nu se vindea decit taiat, ca sa nu poata fi pus la uscat si pastrare. Cozile la benzina care inconjurau cite un cartier intreg, caci era doar o benzinarie in fiecare cartier.
Sa nu uitam, deci – si nici sa nu ne uitam in alta parte.