Mda, chiar aşa! Vorbim de Bucureştiul interbelic, căutăm informaţii despre anii comunismului, despre demolări, despre ceea ce s-a pierdut şi distrus – dar am uitat ceva; şi mi-e teamă că uitat va rămîne.
Bucureştiul anilor ‘90
Bucureştiul anilor ‘90 e mai mult decît Bucureştiul mineriadelor şi al Pieţei Universităţii şi al mitingurilor. Bucureştiul anilor aceia e un oraş deodată-liber şi gata să fie valorificat.
Cam asta s-a-ntîmplat cu Bucureştiul nostru, în primii ani de libertate. A fost valorificat. Comerţul a-nforit şi fiecare spaţiu liber a primit o firmă deasupra. Fiecare colţişor de trotuar a fost folosit: tonete, chioşcuri, gherete, magazine au răsărit, parcă peste noapte.
De ce zic că Bucureştiul ăsta s-a pierdut? Pentru că nu s-a gîndit nimeni să-l ţină minte; aveam cu toţii alte lucruri de făcut pe-atunci. Aşa că, de căutaţi cumva poze făcute prin 91-94, o să găsiţi tare puţine.
Asta e! Am pierdut lucruri şi mai importante! Dar hai să mai recuperăm – cît se poate.
Pentru mulţi dintre noi, Bucureştiul anilor ‘90 a fost Bucureştiul teraselor. Au răsărit terase peste tot, şi tare capitaliste ne mai păreau scaunele cele albe de plastic!
Unde au fost terase în Bucureşti?
- La Eroilor, în staţia de la Municipal – vreo patru, în total. Au dispărut în 2000.
- Tot la Eroilor, peste pod, la intrarea în părculeţul Operei, de vizavi de Casa Radio
- Pe locul unde s-a construit primul tronson din Opera Center, era un loc viran – şi a fost şi-acolo o terasă.
- Încă o terasă (multe au fost în zonă!) era la intersecţia bulevardului Eroilor cu strada Carol Davila – se numea Trio Express.
- La pod la Cotroceni, tot vreo două – una în actuala staţie a autobuzului 123 spre Eroilor, şi cealaltă la intrarea pe strada Constantin Noica.
- O terasă celebră la începutul anilor 90 a fost Ficus – de lîngă Spitalul de Urgenţă Floreasca.
- La ASE în staţie, pe Calea Dorobanţior – una dintre primele terase ale Bucureştiului. Vindea pe-atunci suc la dozator – azi nu aş pune chestia aia nici în vasul cu lichid de parbriz.
- O terasă care-a rezistat destul de mult se găsea pe strada C. A. Rosetti, pe colţ cu Pitar-Moş. S-a ridicat un bloc de birouri acum trei ani pe locul acela.
- O terasă destul de efemeră a fost pe strada Jean-Louis Calderon, înainte de intersecţia cu Batiştei. A fost dezafectată prin ‘93 şi s-a plănuit construirea unui bloculeţ în locul ei – lucrul ăsta nu s-a mai petrecut niciodată.
- Terase se găseau şi pe locul fostului Teatru National, unde acum s-a construit Novotel – mai ţineţi minte cazul terasa Anda?
- … şi cîte şi mai cîte! nu v-am spus că le-am uitat?
La fel de adevărat, Bucureştiul a fost şi oraşul consignaţiilor şi al buticurilor. Barăci din tablă – dar cu geamuri largi – aşa au fost Coleus (cu trei barăci, două la Piaţa Gemeni şi-o a treia mai încolo pe Dacia), aşa au fost chioşcurile-baterii din staţiile de autobuz (iarăşi, la Eroilor – acolo erau o groază!)
