Imposibilitate de a respira, şi deci de a absorbi oxigen şi a da afară din nou acidul carbonic, ceea ce, dacă continuă un timp, aduce moartea.
Te asfixiezi într-o cameră cu aerul neprimenit.Aceasta este o asfixie lentă, înceată, cronică, care aduce anemie şi tuberculoză.Când cineva e gâtuit, strangulat, spânzurat sau înecat, moare de asfixie acută.Tot astfel moare asfixiat cel ce respiră aer încărcat cu oxid de carbon sau gaz aerian ( de luminat ).Fiecare fel de asfixie cere alte mijloace de salvare.Dar mijloacele imediate sunt:
1) Scoaterea asfixiatului la aer;
2) Trageri ritmice ale limbii ( douăzeci de ori pe minut ).
3) Presiuni repetate cu mâinile pe pieptul asfixiatului şi încetarea presiunilor alternativ.
4) Inhalaţii cu oxigen.
Asfixia înecaţilor.Înecatul va fi iute desbrăcat, culcat pe spate ceva aplecat pe dreapta; i se va scoate nisipul şi mucosităţile ce se află în gură, se va vârâ degetul în fundul gurii spre a-l face să verse, apoi se începe tracţiuni de limbă.Fricţiuni pe piept; va fi încălzit cu sticle cu apă caldă.
Asfixia spânzuraţilor.Se va tăia imediat funia nelăsând corpul să cază jos.Apoi tracţiuni ritmice ale limbii.
Asfixia noilor născuţi.Moaşa va suge mucozităţile; va practica flagelaţii pe corpul copilului.
