Suflul secolului 19 a conturat proeminent trupul feminin si i-a accentuat importanta, atat in viata personala, cat si in ceea ce priveste comportamentul psiho-social. Viata trupului feminin prinde culoare si devine un aspect extrem de important, atat in mediul artelor (pictori interesati de formele si atitudinea femeilor), cat si in literatura contemporana.
Secolul 19 a reusit sa disciplineze femeia, sa o directioneze catre insemnatatea gesturilor sale, catre puterea de seductie pe care o putea valorifica prin corp. Nu se vorbeste de o expunere exagerata si nici de o depasire a valorilor morale impuse, pastrate si respectate in acea perioada.
Femeia a inteles ca poate sa atraga, dar sa si respinga prin atitudine, miscari, pozitionarea corpului in mediul social. Stia care era pozitia corecta a mainilor, a picioarelor, dar si cand si cum sa se aseze pe scaun: picioarele stateau obligatoriu lipite unul de celalalt, iar verticalitatea punea in evidenta un bust proeminent.
Ordonarea corpului era un proces constientizat, dar nu impus. Erau cunoscute, insa, reguli de baza pentru ca femeia sa nu isi modifice imaginea si prezenta in societate. De aceea, ritualul de intretinere incepea devreme, dimineata. Altfel, femeia dadea semne de boala, lene sau depravare, de o lipsa nepermisa de interes pentru ea, viata cotidiana, dar si a familiei. Apa care o astepta in fiecare dimineata pentru spalat era una potrivita, nici prea calda, dar nici prea rece pentru a nu ingreuna procesul de imbaiere. Femeile care detineau o buna pozitionare sociala si financiara erau cele care aveau in jurul lor menajere sau ajutoare, persoane apropiate care sa le ofere sprijinul in procesul de imbracare si cosmetizare.
Pielea femeilor din secolul 19 era un element extrem de important. In functie de culoare si aspect, ea trada atitudinea, comportamentul, atentia pe care o acorda propriei prezente in societate. Se considera ca nicio raza de soare nu trebuia sa atinga chipul femeii de la oras, deoarece idealul este cel intruchipat de pielea alba, pura si fara imperfectiuni. Bronzul era semn al rusinii, al afisajului fara pudoare si al dezinteresului pentru propria persoana.
Indiferent de cat de versata este, femeia nu trebuie sa se imbrace intr-un timp mai scurt de o jumatate de ora atunci cand primeste o invitatie in oras. Trebuie sa demonstreze cu orice pret atentia deosebita pe care o acorda fiecarui pas facut, fiecarei intalniri.
Femeia, prin definitie reprezenta o aparitie, iar acest aspect face referire la mediul urban, intrucat acesta este spatiul de adevarata emancipare, de exercitare a atractiei si de punere in aplicare a tacticilor de seductie specifice vremii.
Dincolo de toate aceste focalizari asupra trupului sau, femeia isi contureaza personalitatea prin accente impuse de mentalitatile secolului 19 si se concretizeaza intr-o imagine cosmetizata si lipsita de autenticitate.
