Odată cu războiul Crimeei(1853-1856), când Valahia era ocupată de trupe austriece, care le-a înlocuit pe cele ruseşti, în prăfuitul târg al Bucureştilor, a sosit un neamţ încrezător în destinul său: Johan Milker.
Desigur, valahii nu prea erau obişnuiţi cu voiajări, istoria i-a obişnuit cu bejenii în faţa cărora nu prea aveau timp să-şi facă bagaje. Nu exista conceptul de week end şi nici măpcar ideea unui sejur scurt de recreere. Dar vremurile se mai schimbaseră iar înalta societate nu mai avea motive să fugă peste munţi ca odinioară. Cu toate acestea, a investi într-o fabrică de articole de voiaj era nu numai un pionierat dar şi un foarte mare risc, întrucât gustul de a călători încă nu fusese creat în peisajul cotidian valah.
Bucureştiul anului 1853, dincolo de contrastele caselor luxoase şi al magherniţelor din preajmă, era asaltat de mulţi negustori şi călători care fie se aflau în tranzit, fie aveau ca punct final al călătoriei Valahia şi Bucureştiul.
Johan Milker şi-a început afacerea cu articole de voiaj în anul 1853 iar destinul i-a surâs curând, deoarece această parte de Europă a fost smulsă inlfuenţei ruseşti trei ani mai târziu. Johan şi-a deschis o fabrică şi un magazin pe strada Sărindar nr. 8, în spatele bisericii omonime, încă prezentă la vremea aceea în peisajul Bucureştilor.
După moartea lui, în 1863, soţia sa, Louise Milker, i-a urmat la conducerea fabricii. Trebuie să fi fost ceva foarte interesant în acea epocă patriarhală ca o femeie să se ocupe de o fabrică şi chiar să reziste cu bine într-o lume a bărbaţilor. Pentru Valahia acelor vremuri era o noutate însă pentru Louise lucrurile au mers înainte. Din 1878 fabrica a fost condusă de fiul său, Paul Milker, care i-a adus suficient prestigiu pentru a se impune pe piaţa de profil. Cum vechiul local devenise neîncăpător, având în vedere cererile tot mai mari, Paul Milker a construit între 1905-1907 un magazin mare şi frumos alături de fabrică, pe aceeaşi stradă Sărindar, la nr.12. Firma aproviziona Curtea regală şi marile case din Bucureşti şi din ţară, având produse pentru toate pungile. Iar acest prestigiu conferit de medalii cucerite la târguri internaţionale de comerţ a fost păstrat şi după primul război mondial. Fabricarea articolelor de voiaj, cu marcă de referinţă impusă pe piaţă, care să înlocuiască improvizaţiile, pare a fi şi astăzi un deziderat.
