Biserica Baratia de pe bulevardul I. C. Bratianu era, la inceputul secolului trecut, centrul unei zone foarte prospere, unde existau ateliere mestesugaresti si spatii de desfacere pentru diversele marfuri. Strazi precum Patriei, Baratiei sau Calea Mosilor veneau ca o continuare a Centrului Istoric, situat de cealalta parte a ulitei care era atunci actualul bulevard Bratianu. Ma voi opri asupra unei stradute din aceasta zona, intitulata Baia de Fier.
Ca si „suratele” ei de peste drum, si aceasta strada este actualmente in paragina totala, cu case care stau sa se prabuseasca si locuite de persoane cel putin dubioase.
Dar sa intram un pic in istoria locului. In Bucurestii secolului al XIX-lea, arama si fierul erau prelucrate in aceasta zona si apoi vandute in micutele pravalii de la parterele caselor. Casele, construite de negustori, pastreaza tipicul orasului cu iz oriental pe care il avea odata Capitala.
In atelierele de pe Baia de Fier erau produse vase de metal: ceaune, ibrice, etc.
Casa parasita.In zilele noastre, nimic nu mai aminteste de prosperitatea de odinioara. Intr-o dupa-amiaza, mi-am luat aparatul de fotografiat si am pornit la pas pe straduta. De la etajul uneia din case urlau manelele, iar putin mai incolo niste puradei bateau mingea.
In mijlocul acelui amalgam de sunet, culoare si duhoare, am observat cu stupoare ceva foarte interesant pe unul din vechile ziduri. Desi de-abia se mai vedea, am stiut instantaneu ce descoperisem: o reclama interbelica ce nu apucase sa fie stearsa de comunisti. O reclama din anii ’20-’30 (probabil) la automobilele Citroen! De unde rezulta ca reprezentanta Citroen la Bucuresti in anii interbelici se gasea pe strada Baia de Fier, asa cum arata sageata cu varful sters.
Surpriza.
Foarte important de mentionat este ca foarte greu se mai gasesc reclame in stilul acesta prin Bucuresti. Daca nu au fost sterse, cu siguranta a cazut tencuiala pe care erau vopsite. Din cate stiu, doar pe forumul Citroen Romania a mai postat cineva o poza cu reclama respectiva si este probabil sa mai apara si pe cateva bloguri.
„Casa manelelor”.
Din contemplare am fost trezit de niste urlete putin mai incolo pe strada, unde se gasea un grup galagios de minoritari. Mi-am amintit ca trebuia sa plec, asa ca am trecut inevitabil pe langa ei. Remarcand privirile atintite inspre camera foto, am grabit pasul spre strada Sfanta Vineri.
Nu stiu daca reclama se mai afla acolo, dar ramane unul din „vestigiile” vechiului Bucuresti, vestigii despre care voi mai scrie.
Afisari: 2.492
