In plina vara, pe temperaturi de 38 grade C la umbra, am pus mâna pe nişte poze tare interesante. E vorba de intrarea triumfală a Regelui Ferdinand, reginei Maria, gen. Berthelot şi a altor figuri politice şi militare în Bucureşti la 1 decembrie 1918.
Aşa cum au zis mulţi, Ziua Noastră Naţională nu e nici prea călduroasă (ca 10 mai sau 23 august), nici nu pică bine în calendar şi nici nu prea e a întregii ţări. Sunt curios cum sărbătoresc maghiarii 1 decembrie… O zi naţională ar trebui să bucure (cât de cât) pe toată populaţia ţării. Mă rog, nu asta era ideea articolului. Cert e că la Bucureşti, la 1 dec. 1918 a fost nebunie, veselie, toată lumea era beată de fericire şi mândrie.
Regele Ferdinand este întâmpinat la gara Mogoşoaia. Un ofiţer o ajută pe MS Regina Maria să coboare din tren…
De-a lungul şoselei unităţi de soldaţi dau onorul la trecerea familiei regale, generalilor şi politicienilor
La intrarea în P-ţa Palatului (vechiul palat), în dreptul hotelului Athene Palace (la acea vreme cu o decoraţie art-nouveau) a fost ridicat un arc de triumf. În dreapta lui Ferdinand stă generalul Henri Mathias Berthelot .

De remarcat în aceste detalii de mai sus, entuziasmul celor din dreapta, cât şi zdenţele de panglici dintre şinele de tramvai
Acelaşi arc de triumf din dreptul hotelului Athene. Clădirile ce apar în imagine au fost demolate în anii 30 pentru lărgirea străzii Stirbey Vodă cât şi pentru a face loc aripii dinspre această strada a noului Palat Regal (cel de azi) . În poză, pe lângă soldaţi apare o biciclistă
În P-ţa Palatului mulţime de oameni. Pentru bucureşteanul de azi zona e complet nefamiliară. Singura clădire care mai supravieţuieşte în zonă din acea perioadă e Biblioteca Universitară (fostă Fundaţia Carol I) care însă nu apare în această poză (e în dreapta ).
Curtea Palatului cu soldaţi şi ofiţeri în aşteptarea sosirii regelui. În spate, stânga, Fundaţia Carol de care am vorbit mai sus.

Scene din curtea Palatului. Intrarea fanfarei… Flori, muzică, entuziasm, glorie, eroii noştrii, România reîntregită. În Moldova însă rămăseseră mii de soldaţi măcelăriţi…Nu îmi place să fiu patetic, nici excesiv de patriotard, dar setul ăsta de poze chiar m-au impresionat. Cred că a fost una din cele mai mari explozii de entuziasm ale Bucureştilor din tot sec. al XX-lea. Şi chiar aveau de ce, neică. Când mă gândesc la parăzile din ultimii ani de 1 dec. îmi vine să vomit. Îmi vine să vomit la gîndul că unii politicieni de azi (nu ştiu de ce îmi vine în minte Vadim) încă se mai folosesc de relizările lui Ferdinand şi a armatei române ca să pozeze în mari patrioţi.
PS Un cititor mi-a recomandat articolul din Romania Libera despre scrierile Reginei Maria legate evenimentele descrise (Decembrie 1918, prin ochii Reginei Maria)
Şi în final o poză de la locul faptei, o poză cu câţiva ofiţeri dintr-un batalion de la Mărăşeşti – 1917, destul de relaxaţi la chip. Relaxaţi dar categoric nezâmbitori, precum cei de la Bucureşti; când mă gândesc la ce capete găurite de gloanţe, picioare şi mâini zburate de schije sau burţi cu maţele afară au vazut ăia…
Incoronarea regelui Ferdinand ca rege al Romaniei Mari, la Alba Iulia, a avut loc abia in 1922!!





















