23 August, dupa 65 de ani


23 August 2009. Multa lume este in concediu, stadionul „Lia Manoliu” este demolat si se chinuie sa renasca, soseaua Aviatorilor e pustie in weekend, iar steagurile tricolore atarna doar pe sediile institutiilor.

Ce legatura au toate acestea? Chiar data cu care am inceput. O sarbatoare comunista care celebra un gest regal, de la momentul zero si pana astazi, vazuta in diverse ipostaze. –>

Maresalul (st.), Regele (centru) si Mihai Antonescu (dr., frac), vicepresedintele Consiliului de Ministri, la o parada de la inceputul anilor’40.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Romania a fost condusa, pana in 1944, de Maresalul Ion Antonescu, iar in 1944-1945, de comunistii sprijiniti de sovietici. Liderul constitutional ramanea Regele Mihai I.

Tanarul monarh l-a arestat pe Maresal pe 23 August 1944, gestul sau schimband tabara pentru Romania si cursul istoriei noastre. A fost „intoarcerea armelor”.

In Bucurestii eliberati de Armata Romana, trupele „eliberatoare” sovietice au intrat triumfal pe Soseaua Colentina (redenumita apoi Soseaua Armatei Sovietice/Rosii).

Pe bulevardul Magheru (pe atunci, Take Ionescu), un brav ostas sovietic zambea in august 1944.

La Universitate, camioane sovietice.

Pe bulevardul Elisabeta, treceau tancurile in care o parte a populatiei aruncase cu flori.

Coborand bulevardul Brancoveanu (Bratianu de azi) pana la Piata Unirii, rusii erau intampinati cu urale, sau cel putin asa relateaza presa vremii.

23 August s-a impamantenit ca sarbatoare dupa instalarea guvernului Groza, in 1945. Scanteia, organul de presa al PCR, scria in 1947 un elogiu adresat tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dedesubt, se relata cu vie emotie despre 23 August. Era ultimul an de monarhie pentru Romania.

Noua Republica Populara si-a gasit un lider in Gheorghiu-Dej, fost Ministru al Comunicatiilor, fost puscarias, fost agitator.

In 1948, in SUA, intr-o conferinta de presa, Regele alungat al Romaniei denunta abdicarea fortata, alaturi de Regina-Mama Elena.

Pana in 1957, se impamantenise deja Soseaua Aviatorilor (fosta Sosea Jianu) drept locul de defilare unde „oamenii muncii” sa-si exprime bucuria fata de Raiul socialist in care traiau. 23 August era, totusi, Ziua Nationala a RPR. Interesant este faptul ca fotografia mare cuprindea o pleiada intreaga de comunisti notorii.

Arhiva LIFE ne ofera imagini inedite din 1964. Capitala fusese impodobita cu drapele tricolore si rosii (steagul PMR), in onoarea marii sarbatori. Aspect din Soseaua Stefan cel Mare, populata cu blocuri noi.

Pe Soseaua Aviatorilor se desfasura parada.

 

La Tribuna Oficiala, tov. Gheorghiu-Dej saluta multimea iubitoare.

Oamenii noi, muncitori, cantau „Puternica, libera / Pe soarta stapina, / Traiasca Republica Populara Romina!” – imnul national.

Reprezentantul militar URSS (centru), omniprezent. La dreapta lui, celebrul Emil Bodnarenko (Bodnaras), purtand decoratia „Erou al Muncii Socialiste”.

Taranci cu roade de pe plaiurile republicane si portrete cu Marx-Engels-Lenin, noile pasiuni ale poporului roman.


Tehnica militara – un punct crucial al paradei, menit sa-i impresioneze pe oaspetii bulgari.

Detasamentele cu ostasi ai RPR – mandria neamului, parintii unora din liderii actuali. Se vede si turnul Muzeului Partidului (actualmente, Muzeul Taranului Roman) de la Piata Victoriei.

Portrete transparente cu conducerea (inca) colectiva de Partid. In centru, rasare timid Ceausescu.

De la Piata Victoriei la Piata Aviatorilor (fosta Piata Stalin), parada se desfasura perfect.

Manifestatii sincere de bucurie, cu sloganuri proletare.

 

O ultima privire spre Tribuna Oficiala, la a 20-a aniversare a Eliberarii Patriei.

Din 1965, Romania, acum Republica Socialista, a intrat pe mana unui ucenic de cizmar, fugit de acasa din sat. Ceausescu Nicolae promitea mult.

Deja in 1967, 23 August, pe langa faptul ca atribuia integral comunistilor evenimentele, era deja denumita „Eliberarea de sub Jugul Fascist”. Care jug? Care fascism in Romania?

Cultul personalitatii isi arata puterea inca din 1977, mai ales dupa devastatorul cutremur. Tot Piata Aviatorilor eracentrul paradei de 23 August, devenita sarbatoarea „Insurectiei Armate Antifasciste”. Ceausescu era acum figura proeminenta a evenimentelor.

Soseaua Aviatorilor – o amintire de 23 August.

In anii ’80, festivitatile, mult mai grandioase, nu mai puteau fi tinute pe o Sosea simpla si s-au mutat la Stadionul 23 August (Lia Manoliu), pentru spectacole fantastice de coregrafie cu trupuri umane.

Ultimul 23 August, in 1989, a fost unul „experimental”. Parada s-a mutat pe strada Stirbei-Voda, sistematizata intre intersectia cu strada Berzei si Podul Eroilor.
Lumea defila prin fata constructiei faraonice Casa Radio, a carei fatada fusese „finisata” de forma, special pentru Ceausesti.

Se sarbatorea Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista, de la 23 August 1944. Atunci, in anii ’40, lumea iesise in strada sa ceara moartea Dictatorului Antonescu si sa denunte imperialismul occidental care impinsese Romania in criminalul razboi antisovietic.

Desigur, adevarul ramanea inchis in biroul Regelui de la Palatul Regal din Bucuresti, unde cateva persoane actionasera pentru intoarcerea armelor.

Sarbatoarea de la 23 August, artificiala prin natura ei istorica, umflata de la an la an de regimul comunist, este astazi uitata. Generatiile de dupa 1990 habar nu au de revolutie, insurectie, sau ce o fi fost. Nu ii intereseaza. Cu toate acestea, exista inca orase din tara care au strazi cu denumirea „23 August 1944”, asadar, sarbatoarea continua. Petrecere frumoasa!