După ce în Săptămâna Altfel am vizitat cu copiii de la școală Trenul Regal și am scris despre asta, manifestându-mi satisfacția pentru inițiativa lăudabilă, dar dezamăgirea pentru starea destul de precară în care se găsea trenul, contextul mi-a adus-o în față pe doamna Gabriela Crăciun, despre care nu știam la momentul acela că avea vreo legătură cu evenimentul mai sus menționat. Eram la sediul Atelierului Micul modelist pentru un interviu despre ce înseamnă acest concept, prin care copiii îmbină cultura tehnică, îndemânarea și multă cultură generală, rezultatul fiind machete frumoase, expoziții, pasiune și, de ce nu, meserii pentru viitor. Din întâmplare, discuția alunecă spre micile excursii pe care copiii de la atelier le fac pe șantiere navale, aeroporturi, gări și depouri și îmi spune astfel și povestea aducerii trenului regal, care se datorează entuziasmului copiilor pe care-i patronează și muncii unor pasionați de trenuri.
După o serie de excursii cu copiii în depoul de la Mogoșoaia pentru a vedea trenurile istorice care stau acolo în condiții destul de improprii, într-un hangar, unde e întuneric, și unde vin cu lanterne după ei, le-au propus celor de acolo să scoată trenul pentru Săptămâna Altfel, pentru copiii din București și de ce nu, din toată țara. Cei de la Societatea CFR au fost neîncrezători, dar suficient de deschiși să le permită să se ocupe de aprobări, de relația cu presa, de campania de pe internet. Și a fost un mare succes -10000 de vizitatori într-o săptămână. Toată partea de comunicarea cu presa, comunicarea cu școlile, afișele, au făcut-o ei. Trenul fiind al statului, toate costurile trebuiau acoperite: chiria din gară, folosirea șinelor. Adusul de la Mogoșoaia a costat, curățenia a costat. Și cei de la Societatea Feroviară de Turism nu au buget, pentru că nu există bani pentru istorie și cultură. Străinii stau de mult cu ochii pe trenurile de la Mogoșoaia ca să le recondiționeze și să le bage în circuitul turistic. Instituțiile statului sunt greoaie, nu oamenii de acolo.
S-a lucrat greu cu statul, pentru că statul român nu funcționează gospodărește, ci pe sistemul lasă că merge și așa, lasă că se poate și mâine, ca să înnebunim toți: sâmbătă trebuia să ajungă trenul în gară, iar joi seara încă nu veniseră aprobările, toată echipa pregătită pentru marketing și organizare stătea ca la start. Iar la conferința de presă de la deschidere, cei de la Ministrul Educației, deși invitați, au lipsit. Dacă cei de la Minister nu au conștiința neamului acesta, se găsesc alții. Copiilor noștri trebuie să le redeșteptăm ideea de valoare de țară, pentru că toți sunt fani America, vorbesc engleză și vor să plece. Trebuie să afle cine suntem noi și cei cu țara asta. Cozile de la trenul regal au confirmat că oamenii au nevoie de istorie, cu atât mai mult copiii noștri.
A fost o mișcare socială, în care niște oameni pasionați de trenuri și de copii au vrut să demonstreze că, făcând evenimente de genul acesta, se pot face ceva bani care să fie folosiți în recondiționarea trenurilor istorice și că poți învinge birocrația și neputința unor instituții pentru beneficiul educației.
