Zecile de mii de comune și sate ale României rurale sunt tot atât de multe micro-dictaturi, stat în stat, unde primarul asociat cu polițistul sau șeful de post decide și cum să mânânci la prânz. Bătălia electorală este cruntă. De pildă, prin satele Olteniei se face o mită electorală diferențiată geografic! În satele depresionare cu praf mult vara și noroi în restul anului votanții primesc o pereche de cizme de cauciuc; în satele de câmpie primesc găleți pentru udat grădina iar la periferia orașelor câte un litru de ceva: ulei, zahăr, mălai.
Dincolo de acest prezent în desfășurare, dragi cititori, trebuie știut că majoritatea acestor politruci obedienți pecuniar vin din trecutul comunist. Despre ce înțeleg ei din desfășurările prezentului și valorile trecutului mai îndepărtat voi încerca să descriu în acest articol. Se va observa cu ușurință faptul că pentru „succesori” există numai interes față de trecutul comunist și ceea ce au învățat de acolo: păstrarea puterii în interes personal, de familie și de neam.
În comuna Râfov din județul Prahova, actualul primar PDL-ist Mircea Chivu dorește un nou mandat. Deși nu înțelegm dorința lui pentru bunul public întrucât, pentru râfoveni, canalizarea, apa potabilă și gazele rămân un vis îndepărtat, după cum susține Telegraful de Prahova, care a investigat opinia locuitorilor(nr.2590 din 24 aprilie 2012). Dezinteresul pentru obște este fără echivoc. Dar, la fel de dureroasă este și politica primarului PDL-ist Mircea Chivu, după tipologia comunistă, de a distruge trecutul.
Din articolul publicat de ziarul Telegraful de Prahova aflăm de zăduful tipic comunist despre conacul Costache Cantacuzino, aflat în comuna Râfov, conacul fiind „o rușine pentru comună. Noi, ca primărie și nici de la Ministerul Culturii nu se poate face nimic. Este o rușine pentru comuna noastră!” spune primarul PDL-ist Mircea Chivu.
Într-adevăr, în comuna Râfov se află de peste 400 de ani conacul Costache Cantacuzino și alături de el și un domeniu întins al Canatuzinilor. Desigur, el nu a fost o rușine pentru râfoveni dintotdeauna. Dacă am aflat părearea primarului Chivu, onest ar fi să urmărim anamneza situației și să ascultăm apoi și cealaltă parte, pentru a trage o concluzie.
Conacul a fost construit la finele secolului al XVII-lea de boierii râfoveni și intră în patrimoniul Cantacuzinilor prin căsătoria Ruxandrei Râfoveanu cu unul dintre fii lui Matei Cantacuzino, descendentul direct al voievodului Șerban Cantacuzino(1678-1688). Acest lucru se întâmpla la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1930 domeniul Râfov a intrat în posesia lui Ghe.C.Cantacuzino, în urma partajului voluntar dintre acesta și ceilalți moștenitori ai domeniului, domeniu care este împărțit cu acest prilej. Desigur, în tot acest răstimp, conacul medieval este extins și modernizat.
În anul 1948, conacul și domeniul în suprafață de 119.07 hectare este naționalizat, având pe cuprinsul său, între altele 84,38 ha, de pădure, 21.75 ha teren arabil, 1 ha. de grădină și 18 ha, conacul și domeniul său aferent. Aceasta era situația inventarului de la 1948.
Din acel moment, conacul devine „bun al poporului” și intră în folosul obștii râfovenilor. Acum, noi știm din istorie, că, alături de boierii și intelectualii noștrii verticali, au fost pedepsiți cu hainia și moartea, pentru hărnicia și inteligența lor, până și țăranii fruntași, gospodarii comunității. Obștea a fost vitregită de elementele ei cele mai pregătite să o ajute să prospere. Și așa a fost, în vremea colectivizării, în toată România.
Din anul 1948 și până în anul 1999, conacul și domeniul Cantacuzino a fost în proprietatea statului și în administrarea comunei
Râfov, implicit a primarilor comunei Râfov.
În conac, pentru perioada amintită, a fost sediul Primăriei, al Poliției, al bibliotecii comunale și birourile IAS-ului, care a administrat și domeniul Cantacuzino. Atât de bine a fost administrat încât lacul și heleșteul au dispărut fără urmă, pădurea s-a restrâns simțitor iar grădina a rămas un vis îndepărtat.
Devălmășia valahă a continuat să distrugă. În anul 1992, comunitatea, prin decidenții ei, adică Primăria, abandonează conacul și se mută într-o reședință de dimensiuni mai mici. Conacul rămâne în administrare locală între anii 1992 și 1999. Dacă în anul 1948, după cum vedeți în fotografia atașată articolului, clădirea arăta impecabil, în anul 1999 era(și este) atât de distrusă, încât războiul ar fi fost simțitor mai îngăduitor.
Sub protecția primarilor Moise Ștefan(PD) și Mircea Chivu(PDL) comunitatea, sau partea preferențială a comunității, camarila celor doi primari, și sub nasul șefului de post care își avea casa într-o anexă a domeniului, domeniul Cantacuzino a fost devastat sistematic: sute de metri cubi de cărămizi și piatră furate pentru ridicarea altor case; sobele vechi de peste două sute de ani încălzesc acum reședințele șmecherilor din comună; alți locuitori mai săraci au furat ferestrele, podelele, ușile, până și bârnele de susținere a acoperișului au fost tăiate pentru foc. Apoi, a venit rândul metalului scos la mezat. Mai mult decât atât, au venit și căutătorii de comori, care au spart aiurea pereți și au desființat podeaua. Acoperișul s-a prăbușit, cum era și firesc iar anexele, vechi reședințe ale administratorilor și muncitorilor domeniului, au dispărut chiar și peste noapte, fiind „recuperată” cărămida.
În anul 1999, această ruină este recuperată de drept, în instanță, după ani de judecată, de actualul proprietar, dl. Constantin Șerban Cantacuzino, pe care bucureștenii ar trebui să-l cunoască, pentru lucrurile frumoase realizate la hanul Manuc din București.
Culmea ipocriziei, primarul comunei Râfov din anul 1999, îl atenționa pe dl.Constantin Șerban Cantacuzino, de faptul că imobilul este monument istoric și nu poate face modificări! Aceasta după ce chiar el și precedentul primar l-au devastat, modificândul iremediabil!
Foarte abătut, dl.Cantacuzino mi-a povestit de un trist paradox al istoriei românești: cum este să fi dat afară din casa ta în cinci minute, numai cu hainele de pe tine iar apoi, peste 50 de ani, să-ți recuperezi bunul furat, devenit o ruină devastată, și numai după ani de procese.
Să ne amintim: primarul actual, care se pregătește de alegeri, PDL-istul Marius Chivu, spune.: „conacul este o rușine pentru comuna noastră”. Noi, după câte a făcut, trebuie să spunem că Mircea Chviu este o rușine pentru vandalizarea trecutului nostru și este o primejdie de moarte pentru binele râfovenilor! Dar, tocmai Primăria este principalul vinovat pentru distrugerea patrimoniului istoric, imobilul fiind clasat monument prin decizia Ministerului Culturii și Cultelor din anul 2004.
În sprijinul celor spuse mai sus, oferim concluziile investigației Ministerului Culturii și Cultelor, investigație realizată în anul 1995. Asta pentru că primarul a afirmat că Ministerul Culturii nu poate să facă nimic!! Numai că, în anul 1995 a încercat să facă ce se mai putea face! Să apere măcar monumentul de la distrugere deplină! Iată ce au găsit pe teren în anul 1995 specialiștii Ministerului Culturii și Cultelor:
„Domeniul este în paragină, aleile nu mai existau, heleșteul era colmatat iar clădirile anexe, și ele în stare jalnică, funcționau ateliere ale SMA iar plantația cu porumb ajungea până la zidurile conacului și el aflat într-o stare de degradare și părăsit. (…)Trebuie să fie restaurat împreună cu ansamblul din care face parte integrantă și ar fi imperios necesar ca toată suprafața fostului domeniu să aparțină unui singur proprietar, în speță proprietarul conacului. (…)Prin reabilitarea ansamblului Cantacuzino de la Râfov s-ar restitui un reper istoric foarte important atât pentru județul Prahova, cât și pentru țară.” Trebuie să subliniem faptul că în județul Prahova mai există doar un singur conac de aceste dimensiuni și valoare istorică la Singureni! Documentul este semnat de prof.Constantin Stere(Director Executiv) și consilierul pe monumente istorice, arh. Liana Dobinescu(adresa Miniserului Culturii și Cultelor, direcția județeană Prahova pentru Cultură, Culte și Patrimoniu nr.509 din 28 iunie 2005.
Potrivit aceluiași document, legea obligă la o rază de protecție a monumentului de 200 de metri însă și astăzi, culturile de porumb se află sub zidurile conacului! De ce? Pentru că așa vrea primarul Chivu!
Dumnealui se plânge că nimeni nu face nimic! Adică să repare ce a distrus Primăria și a furat camarila instituțională până la 1999! Bun se poate face și asta! Dl.Constantin Șerban Cantacuzino încă se mai luptă să repare ce s-a distrus și deteriorat la Hanul Manuc din București.
Ministerul poate ajuta și el cu bani însă în baza unui proiect cu buget atent calculat și argumentat. Dl.Constantin Șerban Cantacuzino nu ar fi la primul proiect de acest fel însă pentru a-l putea realiza sunt necesare clarificări juridice privind vecinătățile conacului. În ciuda notificării oficiale, primarul PDL-ist Mircea Chivu refuză să răspundă pentru clarificarea vecinătăților!! Așadar, rea voință și ipocrizie!
De aceea rușinea comunei Râfov este primarul Mircea Chivu! Altfel suntem obișnuiți cu vorba „hoții strigă hoții!”
autor: Adrian Majuru
