Scăderea constantă a nivelului de trai în mediul urban. In ultimii ani veniturile locuitorilor din oraşe au scăzut prin diverse metode (disponibilizări, reduceri de salarii, tăierea unor drepturi) iar costul vieţii a crescut prin o serie constantă de creşteri a preţurilor mai ales cel al combustibilor. Cheltuielile cu chiriile şi întreţinerea rămân ridicate iar posibilitatea achiziţionări unei locuinţe de către un tânăr orăşean este extrem de scăzută.
Situaţia îngrijorătoare a oraşelor mici. Acestea sunt confruntate tot mai mult cu o lipsă de perspectivă pentru locuitori acestora ceea ce cauzează o migraţie constantă către marile metropole ale tinerilor în cautarea unei situaţi mai bune. În urmă rămâne o populaţie îmbătrânită iar posibilităţile de dezvoltare sunt reduse.
Gravele dezechilibre între cartierele oraşelor. In timp ce răsar cartiere scumpe accesibile numai unor, în multe zone urbane se observă o concentrare a populaţiei sărace care este obligată să trăiască în condiţii precare cu locuinţe nesatisfăcătoare, cu acces la o educaţie şcolară de un nivel redus, cu un şomaj endemic şi o dificultate crescută în folosirea unor servicii publice decente (precum cel de sănătate). Pe baza crizei economice statul social s-a restrâns tort mai mult ceea ce a dus la accentuarea problemelor de mai sus. Există astfel pericolul dezvoltării unor subculturi ostile faţă de societate în general.
Problema extinderii haotice a aşezărilor urbane. Aceasta înseamnă un cost mai mare al serviciilor publice precum şi o mai mare dificultate în oferirea acestora. Resursele disponibile sunt copleşite, reţele de transport în comun sunt insuficiente ceea ce duce la o dependenţă tot mai mare de automobilul personal şi la aglomeraţii frecvente in zonele urbane.
Sisteme învechite de distribuţie a agentului termic, de apă şi canal. Acestea duc la pierderi de agent termic şi creşterea facturilor la întreţinere dar şi la situaţii extreme în caz de precipitaţii crescute.
Lipsa de spaţii verzi autentice. România este în continuare departe de atingerea normei europe de 26 mp pentru fiecare locuitor citadin
Problema lipsei de spaţii locative. In oraşele din România există în continuare peste 900000 de oameni trebuie să trăiască având la dispoziţie un spaţiu de doar 3 sau 3,5 metri pătraţi.
Poluarea mediului şi cea fonică. Construcţiile continue ce au loc în oraşele româneşti dar şi traficul congestionat sunt două mari surse de poluare atât a aerului cât şi fonică.
Zonele urbane nu sunt doar mari generatoare de poluare, dar şi foarte vulnerabile la schimbări climatice, atât în ceea ce priveste furnizarea apei, hranei, energiei si altor bunuri, cât şi în privinta perspectivelor de dezvoltare si asigurare a condiţiilor de siguranţă şi de calitate a vieţii.
Managementul defectuos al deşeurilor. Multe gropi de gunoi orăşeneşti sunt încă neconforme cu normele europe iar gradul de reciclare a gunoiului este extrem de scăzut, numai 1%.
Problema oraşelor industriale. Multe oraşe au apărut sau au crescut în perioada de dinainte de 1989 prin dezvoltarea unor industrii sau apariţia unor fabrici sau combinate. Odată cu schimbarea contextului economic multe dintre acestea s-au închis lăsând în urmă un adevărat dezastru social (exemplu Valea Jiului). Nu s-au luat niciun fel de măsuri ca aceste aşezări să redevină competitive cu adevărat.
Turismul. Centrele urbane din România sunt mult în urma celor din Europa Centrală şi de vest când vine vorba de numărul de turişti atraşi.
autor-Vlad Bontea
