Şoapte din trecut pe strada Ştirbei Vodă (I)

Enigmatică şi pestriţă, lungă şi sinuoasă, strada Ştirbei Vodă ascunde pentru tinerii de azi, dar chiar şi pentru vârstnici, o istorie frământată. Demolată parţial în 1987 din ordinul lui Ceauşescu, ni se prezintă azi ca un ciudat amestec de clasic şi modern, mai multe epoci punându-şi pecetea asupra dezvoltării ei.

Voi începe prezentarea pornind de la cheiul Dâmboviţei către centru. În ghidul străzilor din 1969 găsim următoarea hartă:

Pe partea stângă remarcăm un imobil masiv, acum secţionat pe mijloc, numit timp de mulţi ani „Casa Radio”. Proiectat iniţial ca muzeu de istorie, era aproape finalizat în momentul revoluţiei, ulterior lucrările fiind abandonate:

În 1989, de la o tribună improvizată, amenajată la etajul 1, Ceauşescu a salutat participanţii la mitingul organizat cu prilejul zilei de 23 august, pe atunci sărbătoare naţională.

Pe acest loc s-a aflat singurul hipodrom din Bucureşti, aparţinând clubului „Steaua”, dezafectat în anul 1986. Acum, Casa Radio face parte dintr-un proiect ce se numeşte „Dâmboviţa Center”.

Pentru o mai bună înţelegere, postez şi o imagine de satelit a zonei:

Dincolo de imobilul masiv, urmează o intersecţie importantă cu Calea Plevnei care, pe dreapta, arată astfel:

Voi preciza faptul că strada Ştirbei Vodă (între Splai şi Berzei) a fost lărgită de la 2 la 6 benzi, prin demolarea integrală a laturii de nord-vest (cea a numerelor cu soţ). Pe partea opusă au rezistat câteva clădiri mai valoroase, cum sunt şi cele din imagine:

În continuarea frontului precedent, se află alte două imobile vechi, între care vom remarca Judecătoria Sectorului 6 (în stânga), aflată la nr. 115:

Ne vom muta atenţia pe latura opusă, cea dispărută în întregime. Fotografiile provin din cartea lui Dinu Giurescu, intitulată „Distrugerea trecutului Ronâniei”, apărută în 1994 la Editura Museion.

La colţul cu strada Făgăraş, se afla o clădire superbă cu 2 etaje, în stil baroc:

În stânga ei se observă un fragment dintr-un oficiu poştal modern, construit în 1960 şi demolat în 1988. Iar pe celălalt colţ al străzii Făgăraş se găseau casele lui Tiberiu Eremia (1875-1937):

De profesie inginer constructor, el înfiinţează în 1907 (împreună cu Gheorghe Dima şi Gogu Constantinescu) o antrepriză de construcţii numită „Societatea Beton şi Fier”, care a ridicat imobile celebre, cum ar fi Palatul Camerei Deputaţilor, Palatul Bursei, Fabrica Apaca, precum şi Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

Revenind pe partea dreaptă (latura de sud-est), vom trece în revistă clădirile aflate dincolo de Judecătorie, către strada Berzei. Prima la rând era o vilă cu etaj, dărâmată în toamna lui 1987, după ce iniţial se crezuse că ar putea scăpa:

După ea, la numărul 111, se găsea casa lui Octav Băncilă (1872-1944), în care pictorul şi-a petrecut ultimii 4 ani ai vieţii:

O altă casă în stil baroc, de la nr. 105, se afla cu puţin înainte de intersecţia cu strada Lipova:

Pe locul ultimelor 3 imobile menţionate s-a construit un bloc masiv cu 8 etaje. Iar la mică distanţă, a rămas în picioare clădirea Şcolii de Muzică nr. 3, în prezent abandonată şi deteriorată:

Dincolo de şcoală, pe partea opusă (cea care a dispărut complet) existau de asemenea clădiri impunătoare, cum ar fi de pildă cele de la nr. 164 (în fundul curţii se afla vila „Lili”, construită în stil romanic):

Iar în continuarea lor, la numerele 162-160 se găseau aceste imobile de valoare excepţională, cel din dreapta fiind acoperit aproape complet de iederă:

Pe locul unde s-au aflat, există astăzi blocuri, cu magazine, bănci şi alte instituţii la parter:

În apropierea colţului cu strada Berzei, la numărul 97, era Biserica Sfântul Ştefan, cunoscută în popor şi sub denumirea de „Cuibul cu barză”:

Construită în 1760 de către Clucerul Dona şi soţia sa Zamfira, îşi trage numele de la berzele care îşi făceau cuib în mod sistematic pe acoperişul ei. Ameninţată cu demolarea, a fost în cele din urmă salvată prin translatare cu 12 metri spre sud, în ziua de 22 februarie 1988, de către o echipă de specialişti condusă de inginerul Eugen Iordăchescu. În prezent, se află în spatele unui bloc de colţ nou construit.

Acesta a fost primul tronson al străzii Ştirbei Vodă, încărcat cu o istorie tristă, dar care păstrează totuşi, în colţul gurii, un zâmbet optimist. Şoaptele trecutului care răzbat până la noi ne dau fiori; dar se aud din ce în  ce mai rar, şi tot mai slab, acoperite de tumultul dimineţilor de vară, de râurile de maşini care se scurg necontenit, de clocotul oraşului care scrutează mereu spre viitor.