Nume cu rezonanţă, fosta stradă Cazărmii a avut o soartă de-a dreptul tragică, fiind distrusă în totalitate de buldozere în cursul lucrărilor de construcţie a Casei Republicii. Ea făcea legătura între străzile Uranus şi Antim, având o lungime de circa 1 km şi o lăţime mai mare decât a celorlalte străzi din cartier. Iată o hartă a zonei de care ne ocupăm:
După cum se poate observa, strada Cazărmii începea din Antim, în dreptul şcolii generale nr. 122. După primii 100 de metri era colţul cu str. Apolodor, unde se afla un imobil de 8 etaje. Cu ajutorul lui Raiden, am obţinut o fotografie a acestei intersecţii, realizată în primăvara anului 1977, imediat după cutremur. Se vede că blocul a fost afectat grav de seism, motiv pentru care a şi fost demolat în întregime, la scurt timp:
Strada cotea apoi cam cu 45 grade spre stânga; în dreapta imaginii precedente se vede parţial casa de la nr. 19, aflată pe colţul cu str. Logofătul Nestor.
În această intersecţie, pe un alt colţ, exista aşa-numita „casă cu fresce” în stil baroc, ce ascundea la interior fresce cu motive mitologice pictate de maeştrii Ştefan Luchian şi Constantin Artachino. Asta nu l-a împiedicat pe Ceauşescu s-o facă „pulbere” (foto Gh. Leahu):
Lipită de ea, se afla clădirea unei secţii de miliţie, apoi urma biserica Albă-Postăvari, care ajungea până la colţul cu strada Bateriilor. Vis-a-vis de biserică, la nr. 33 se găsea o căsuţă, la colţul cu str. Justiţiei. În imagine se vede şi un imobil de 5 etaje de pe str. Apolodor 24, iar în spate – blocul de 10 etaje de pe Apolodor 22 (foto Dan Vartanian):
Casa era acoperită parţial de nişte tuburi din beton, aduse acolo pentru a fi instalate în noul sistem de canalizare. La scurt timp după fotografiere, a venit un excavator care a „rezolvat-o”. Dl. Gh. Leahu a fost prompt şi a surprins utilajul care tocmai îşi terminase „opera”:
După colţul cu str. Bateriilor, pe dreapta la nr. 22, se afla o clădire cu 2 etaje în stil modern, prevăzută la subsol cu un adăpost amenajat ca refugiu în caz de pericol (foto DV)
Prin bunăvoinţa d-lui Alexandru Georgescu am obţinut următoarea fotografie color, care prinde în cadru atât clădirea anterioară, cât şi biserica Albă-Postăvari (foto Mihai Isăcescu):
Spre dreapta, urma intersecţia cu strada Militari, unde se urca o rampă abruptă, în curbă (diferenţă de nivel de 14 metri). Pe partea stângă începea str. Constantin Moroiu (foto Dan Vartanian):
Vila din dreapta, cocoţată pe „dealul cu roşcove” se afla la capătul intrării Badgad.
Puţin mai sus, tot pe stânga, pornea str. Banul Mihalcea, o arteră puţin circulată, datorită îngustimii sale (foto Gh. Leahu)
În continuare, strada Cazărmii începea să urce mai abrupt, cotind şi la dreapta (foto DV):
Se pare că acesta a fost un loc preferat al fotografilor, graţie pitorescului său. Dintr-un unghi asemănător a pozat și dl. Gheorghe Leahu:
În partea de sus a curbei se afla intrarea Vitănești, care pornea către stânga. Tot de la dl. Leahu avem o imagine luată din sensul opus, care ”prinde” celălalt colț al intrării, unde exista de asemenea o casă cu etaj în stil neoromânesc, în oglindă:
În stânga fotografiei, se zăreşte un fragment din vila lui Florian Pittiş, aflată pe colţul cu intr. Bagdad. Aici aveau loc numeroase concerte, la sfârşit de săptămână.
Un grup asemănător de case exista şi pe strada Lăzureanu, paralelă cu Cazărmii, care a fost prima stradă demolată din cartierul Uranus (1980). Dincolo de intrarea Vitănești, tot pe stânga, se găsea o altă intrare, numită Cazărmii.
Mai departe, se ajungea la intersecţia cu străzile Seneca (stânga) şi Fenix (dreapta), iar puţin mai încolo, pe dreapta, începea str. Miracolelor, de unde nu avem imagini. Ultimele 2 străzi (Fenix şi Miracolelor) ieşeau ambele în str. Militari, care acum se află sub Casa Poporului, nemaiavând nici un locuitor pe ea.
Dincolo de strada Seneca, pe stânga, se găsea fabrica Doina, care producea diverse instrumente muzicale (mulţumim d-lui Iulius Popa pentru precizări). Există o fotografie a acestei întreprinderi, văzută din spate, dinspre fosta stradă Lăzureanu – noua Cale 13 Septembrie (foto DV)
În fine, la capătul dinspre str. Uranus, pe dreapta, se găsea fosta biserică Spirea Veche (numită de localnici şi Niţă Stere – foto GL)
Ridicată la jumătatea veacului al XVIII-lea de către doctorul Spiridon Kristofi (sau Spirea, cum îl botezaseră localnicii), este demolată şi refăcută în 1915 sub o formă mult mai rezistentă. În ziua de 27 aprilie 1984 a fost distrusă prin dinamitare.
Strada Cazărmii era o continuare firească a Căii 13 Septembrie dincolo de Uranus, la vale, dar nu a avut mijloace de transport în comun care să o străbată. Capătul dinspre strada Antim se afla foarte aproape de Blocul Scriitorilor, care a supravieţuit până în ziua de azi.
Cam acestea ar fi de spus despre biata stradă (care astăzi nu mai există). Sper ca într-o zi să-i putem vedea macheta măcar la un muzeu. Până atunci, rămâne doar o simplă amintire.
